duminică, 23 octombrie 2011
A piece of hell
Credeam c-o sa fiu fericita pentru totdeauna,c-o sa ma iubeasca si o sa-l iubesc mai mult decat a fost sa fie...
Ma simt coplesita de emotii si n-am cui sa-i spun pentru ca toti stiu ca am trecut cu bine peste asta,stiu ca m-am refacut repede si am invatat sa fiu optimista.
I-as dezamagi...
Nu-i bine sa fii trist,nu-i bine sa te doara...dar multe lucruri nu-s bune si totusi se intampla sub ochii nostri fara sa ne dam macar seama.
Cine ar fi crezut ca persoana aia pesimista si nefericita a disparut atat de subit?Da...astazi nu mai las pe nimeni sa ma vada asa.Zambesc pana ma dor obrajii doar ca sa le arat ca n-au de ce sa-si faca griji pentru mine,doar ca sa-i arat ca am trecut si eu atat de usor peste...
Doar ca mint,mint si mi-e greu...mi-e greu inca sa vad cum totul s-a prabusit incet,incet si ca fiecare iluzie in care am crezut a fost in zadar.
Subconstientul meu nu a trecut peste,noaptea inca ne visez fericiti,zambitori doar noi.Tinandu-ne de mana si zicandu-ne ca cel mai groaznic cosmar ar fi sa ne pierdem unul pe altul.Insa acea realitate e de mult apusa...Distrusa de ignoranta,prostie,oameni,copilarii,stupiditate si iarasi ignoranta.
Am fost 2 actori prosti pe o scena de la Hollywood unde trebuia sa jucam atat de bine,unde trebuia sa traim piesa;unde fiecare emotie trebuia sa fie a noastra,fiecare bataie de inima sa fie plina de pasiune...fiecare atingere sa vibreze in noi..Si-am esuat iar eu am ramas aceeasi actrita proasta care se preface ca-i bine.
Nu-i nimic bine,dar o sa fie...
luni, 22 august 2011
Departe...
Nu mai am nevoie de nimic,absolut nimic.
Poate ca n-am stiut niciodata ce e iubirea cu adevarat,m-am invartit in jurul unor idei...copilaresti.Am crezut c-am iubit,dar toate au fost pasiuni trecatoare care asa cum era de asteptat,au disparut.
Iubirea...trece intotdeauna dincolo de ce ochii pot vedea,mainile pot atinge si simturile pot percepe.Ea iti poarta pasii pe-un drum al fericirii si orb de-ai fi,te face sa auzi chiar de nu poti,sa simti ca nu mai esti singur si ca ai pentru ce trai.
De multe ori am facut greseala de a crede ca persoana de langa mine o sa-mi fie alaturi indiferent de imprejurari,de cat de grav am gresit sau a cui e vina.
Am fost o proasta,n-am sa-mi iert niciodata ca te-am ranit de cateva ori si au dreptul toti sa ma faca asa.Au dreptul pentru ca n-am invatat nici acum foarte bine sa iti arat ca te iubesc asa cum mi-as dori desi simt asta din tot sufletul meu...care-ti simte lipsa deja,in prima zi din saptamana asta in care nu esti aici.
Ma tot framanta un gand "Oare ii e si lui dor de mine...cu toate tentatiile din jur?cu marea,soarele si aerul cu miros de distractie...si inca mai cate?"...intrebari ale caror raspunsuri n-o sa le aflu daca nu intreb.
Ce mult mi-as dori acum sa fiu marea si sa-l inconjor,sau nisipul fierbinte pe care calca...sau poate doar o scoica pe care-o ia in mana,o analizeaza si-apoi o pune-n buzunar...doar sa fiu acolo,la cateva sute de km distanta de aici...unde nu mi-ar mai fi atat de dor.
sâmbătă, 16 iulie 2011
Inima
Oare de cate ori cineva a privit prin mine ca printr-o sticla,fara sa se gandeasca ca-i gata sa se sparga din cauza batailor inimii mult prea puternice?
O inima care s-a zbatut de-atatea si-atatea ori incercand sa aduca lucrurile pe fagasul normal,care purta cu ea fiecare particica din orice amintire,care uita sa zambeasca fiind prea preocupata sa se schimbe...o inima poate mult prea solicitata pentru putintele ei,mult prea ingreunata si sufocata in minciuni de care habar nu avea...Ea(inima)era cea care traia in asteptarea celui care-o va reintregi,o va face mai puternica,mai buna,mai frumoasa,mai plina de ganduri bune,de iubire...
Uneori am simtit-o mult prea slabita,atunci cand plangeam ochii nu erau singurii ce varsau lacrimi si in putinele clipe cand radeam,radia si ea concomitent cu chipul meu.
S-a zbatut de zeci de ori ineficient pentru o minciuna dureroasa,pentru un om de nimic,un prefacut cu mai mult de 2 fete...
Acum,dupa o asteptare lunga a gasit exact ce cauta.Opusul minciunii,durerii,nimicului..a gasit TOTUL inclusiv adevarul si placerea.Placerea de a zambi,de a te bucura de viata si puterea de a uita raul.
vineri, 15 iulie 2011
Neimportant
Cat ma bucur ca mi-a dat Dumnezeu minte sa renunt la excursia aia,uneori nu tot ce-i moca ne aduce si beneficii.Cel putin,nu mie...
Omul ala oricum n-are ce cauta intr-o Manastire,pretinzand ca participa la activitati umaniste si ecologice...si Iadul ar fi un loc mult prea comod si lipsit de orice griji pentru el asa ca probabil ar trebui sa se inventeze un nou Univers in care sa moara de singuratate sau sa se chinuie.Sa isi piarda mintile asa cum am patit si eu pentru un timp,sa fie mintit si manipulat si poate si batut daca fac apel la partea sadica din mine.
Imi dau seama oricum ca nu-i nevoie sa-mi stric fericirea suparandu-ma pe faptul ca o sa traiasca fericit si nepedepsit mult timp de acum incolo...cu atat mai mult sa-mi bat capul dorindu-mi sa nu-l mai vad niciodata pentru a nu-mi strica buna dispozitie.
Deci n-o sa-mi mai pierd timpul vrand raul cuiva,pentru ca cei ca el nu merita nici macar ultimul gand.In schimb,cineva merita fiecare vis,zambet si imbratisare pe care o am si pe care n-o sa ezit sa i le daruiesc nicicand.
joi, 14 iulie 2011
Cum ar fi?
Cum ar fi ca intr-o zi omul la care tin sa fie cu alta iar eu sa plang dupa el desi nu mai are rost?
Cum ar fi sa ma obisnuiesc din nou cu ideea ca trebuie s-o iau de la inceput?
Cum ar fi sa adorm cu frica unui vis cu el,in care mi-e aproape desi realitatea-i mult mai proasta?
Cum ar fi ca fiecare loc sa poarte amintirea unui moment impreuna?
Cum ar fi sa nu uit orice-as face?
Dar stiu...ca nu trebuie sa am grija unui nici un "Cum ar fi.."pentru ca niciunul din toate lucrurile astea nu se va intampla...
Uneori avem nevoie de cineva care sa ne faca sa zambim si sa uitam c-am avut o inima franta...Acela caruia sa-i multumim,pe care sa-l adoram,sa-l strangem in brate....Care nu ne motiveaza doar sa uitam trecutul ci e mereu alaturi de noi cand suntem nervosi sau suparati.Care se uita la aceleasi filme,stie ce mancam si ce nu si ne impartaseste secretele.Si poate nu e intotdeauna la fel...dar totul e tot atat de bine.
Poate e pentru prima oara in viata cand am de ce sa fiu recunoscatoare intradevar...Chiar daca mai am si zile proaste..
duminică, 3 iulie 2011
Tu
Cuvintele mele-mult prea putine-se chinuie,incapabile,sa fie intelese la adevarata lor intensitate,pentru ca inima nu-mi poate vorbi.
Nici macar nu stiu cum sa ma exprim cand vreau sa-ti spun ca esti cel mai minunat om pe care l-am cunoscut,iar altul despre care credeam acelasi lucru...nu merita nici ultimul c***t de pe pamant.( :)) )
Nu te-as schimba pentru nimic in lume si asta o stiu mai sigur ca orice altceva,iar eu...poate nici nu te merit.
Indiferent de numarul de randuri,cu fiecare din ele incerc sa te fac sa intelegi ce insemni pentru mine iar tu...ma faci sa devin cel mai fericit om de pe pamant.
marți, 21 iunie 2011
.
Uneori simtim nevoia cuprinzatoare de a ne indeparta de prezent si de a zbura macar un pic intr-o dimensiune a lucrurilor mai bune,mai linistite...
Nu mi-e dor de zilele cand priveam lumea prin ochii unui astfel de om,momentele in care-mi doream sa fiu cineva in viata cuiva si nu eram...printre care ma gaseam si fericita uneori,nici eu nu stiu cum si de ce.
Imi pare cateodata rau ca tot ce putea fi bine s-a incheiat mai rau decat imi imaginam,dar imi schimb parerea cand ma vad poate mai bucuroasa decat as fi avut oportunitatea sa fiu.
Am inceput usor,usor sa ma obisnuiesc cu ideea ca cel pe care-l iubesc nu-si doreste decat sa fiu eu bine...fara alte interese.Mi-a fost greu la inceput sa realizez ca daca ofer iubire,voi primi acelasi lucru in schimb.
Poate aveam nevoie de ceva stabilitate pe care am gasit-o in sfarsit si ma mira faptul ca la altii inca lipseste.
Ma bucur enorm ca mi-am facut ordine in viata,sentimente si alte alea...iar asta datorita unui singur om pe care si-ntr-o suta de vieti l-as aprecia si iubi in fiecare secunda.
joi, 16 iunie 2011
Finaluri...
O fericire...pe care-o simt si prin care traiesc.
Un "Te Iubesc"...auzit si rostit in fiecare zi.
Astea sunt lucrurile cu care m-am obisnuit si care imi dau sens vietii acum mai mult ca niciodata.Inclusiv El...datorita caruia zambesc,sunt fericita si am motive sa spun "Te iubesc".
Acum fiecare din noi are ce-si doreste...Nu mai trebuie mereu sa ma tem de realitate,trebuie doar s-o traiesc...sau de o alta care ar putea sa-mi ia locul caci cred si sper ca asta nu se va mai intampla prea curand.Nu mai vreau sa lupt pentru o schimbare,ci doar sa nu-l pierd...
N-am crezut nici o secunda ca un sfarsit aparent linistit poate fi ceva atat de dramatic...pentru ca alt cuvant nu gasesc.E timpul sa se traga cortina,si actorii pricipali din aceasta piesa sa dispara chiar daca au disparut acum mult,mult timp...
Poate nu m-am priceput la povesti,si unele au fost poate prea triste..ma bucur ca am avut unde sa-mi deschid sufletul de fiecare data...Unde sa scriu cat de bine sau rau mi-e,cat de fericita sau dezamagita ma simt..
De curand am trecut din nou printr-o despartire relativ usoara.Am lasat in urma amintirea unor 8 ani alaturi de cei mai minunati oameni impreuna cu,care am invatat mai multe lucruri decat pot scrie si nu numai...Aici persoane au devenit mai mult decat simpli colegi,pe care nu-i voi uita niciodata desi vor deveni o istorie luuunga si complicata.Tot in acest loc l-am cunoscut si pe EL,cu ajutorul caruia am redevenit eu...
Si-o sa-mi lipseasca toate...
sâmbătă, 11 iunie 2011
Indescriptibil.Incomparabil
Esti intotdeauna aproape de mine si as muri neimpacata daca nu ti-as spune pentru a 1000..0 oara cat de mult te iubesc.
Dar stiu ca azi nu ma sting,si o sa am ocazia candva sa-ti arat ca esti cel mai special om pe care l-am cunoscut.Au mai fost multi pe care i-am considerat asa si mi-ar fi frica s-o spun daca n-as sti ca fiecare a urmarit cate ceva.
Inceputul a fost nesigur si-am ajuns atat de repede sa-mi dau seama ca ai fost si esti unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat si de care nu-mi doresc sa ma lipsesc.
Mi-am dat seama ca faci intradevar parte din sufletul meu,fapt de care eram oricum sigura..ca esti acela care ma imbratiseaza si-mi alina mereu tristetea c-o vorba buna,pe care-mi doresc sa-l fac intotdeauna fericit si de care n-am sa ma satur o mie de eternitati.
Pentru ca Tu...esti omul care nu poate fi descris nici intr-o infinitate de cuvinte...
P.S:I LOVE YOU!
miercuri, 1 iunie 2011
Cine esti tu...sau ce?
Tu esti un demon venit sa imi dea vietii gust amar,
Trimis de cineva necunoscut ce strange-n el atata ura
Tu esti fantoma neagra a unor zile de cosmar
Ce-ncetul cu incetul inima-ncoltita-mi fura.
Tu n-ai nevoie de un Iad caci nu ai loc
Te port povara caci ma urmaresti necontenit
Nu iti e teama nici de apa,nici de foc
Sa imi doresc sa fii un vis urat am obosit.
Tu nu te-ai multumit doar cu putin
Ai vrut si inca vrei sa cad,sa sufar
Si sa ma tarai devastata in al tau venin
Precum un fir uscat si vestejit de nufar.
Nici azi n-am invatat sa scap de tine
Tu nu esti om,esti o naluca umblatoare
Incep sa cred ca nu-i destul curaj in mine
Sa incetez sa vad cum sufletul imi moare.
Prima mea incercare de poezie care sper sa nu fie chiar asa un dezastru:)).
vineri, 27 mai 2011
Si totusi...
Spre luna care se transforma din jumatati in sferturi si-apoi se intregeste iar
Spre noaptea calda de vara ce bate in geam
Spre stele argintii...
Si lasa-ma sa-ti fiu gand sa nu te las sa uiti
Acel sfarsit de iarna si primavara-ntreaga
In care eu am renascut prin tine.
Am fost atat de-aproape de-un dezastru lung si dureros,
Incat nu stiu de unde,cand si cum ai aparut
Insa admir cat de subtil te-ai strecurat in sufletul meu
Si ai indepartat usor,usor tot ce-a fost rau.
Esti aerul ce imi improspateaza ziua,
Iar ochii tai sunt cerul ce mi-o-nsenineaza
E prea mult spus ca esti un Inger,
Si totusi ai ceva divin...
marți, 24 mai 2011
Scrisoare.Fictiune
[Fictiune,scrisoare catre nimeni.]
Draga nimeni,
Mereu am avut impulsul sa-ti scriu o scrisoare dar intotdeauna mi-am adus aminte ca nu pot si nu reuseam niciodata s-o duc la final.Scriam cateva randuri si-apoi..ma opream invinsa de faptul ca oricum a trecut mult timp...
Te simt intotdeauna inainte sa-mi treci prin cale si te vad urmarindu-ma cu privirea secunde bune dar n-am spus nimic.Mi-a fost de ajuns sa-mi conturez pe buze un zambet fad si-atat!
Am pastrat in mine fiecare atingere si fiecare gest,iar mana mea inca o poate cuprinde doar pe-a ta.Ochii mei n-ar vedea pe nimeni mai frumos,atent,bun sau amuzant.
Ma bucur nespus ca n-ai vrut si n-ai reusit sa ma faci sa sufar pana acum si daca totusi s-a intamplat asta,te-am iertat de mult caci stiu ca meriti.
In fiecare zi te vad deci pot sa spun ca nu-ti duc lipsa prea mult.Mereu atent la felul in care arati dar atent si la mine.Nici o problema,recunosc eu pentru tine!
Mi-a placut intotdeauna sa cred ca nu exista nici un obstacol intre noi si inca rezist cu ideea.Pentru ca stiu ca tot ce pot sa fac este sa astept...desi inca nu stiu concret ce anume.(dar se vor rezolva muulte probleme)
Nu ti-am spus niciodata ca te iubesc,mi-era prea teama de-un "si eu" si asta pentru ca...mi-era frica c-o sa ma indragostesc atat de tare incat nimeni nu va mai putea face nimic.Nu vroiam sa devin "Cauza pierduta" a nimanui.
Cred ca in sfarsit am dus la capat ceea ce ma chinui de mult sa scriu..."
Precizez ca si la inceput : aceasta scrisoare nu este destinata nimanui,e doar o creatie pe moment ce tine de imaginar.
duminică, 22 mai 2011
Words...
Uneori trebuie sa vedem dincolo de cuvinte.Acolo unde sufletul vorbeste si unde nu toti avem acces.
Aparenta in cazul de mai sus inseala si de aceea mi-a placut atat de mult fotografia.Poate si pentru faptul ca am fost si eu candva in aceeasi situatie:cand mainile scriau ceva cu toate ca inima-mi dicta cu totul altceva.
De atatea ori a parut asa usor sa minti si sa ascunzi lucruri,incat niciodata nu mi-as fi imaginat ce dureros e sa-ti maschezi propriile sentimente si trairi.
Dar acum nu mai am nevoie sa ascund nimic caci tot ce simt se indreapta spre locul in care trebuie sa fie;acolo unde cineva are grija de sufletul meu permanent,si nu-l lasa sub nici un chip sa calce stramb sau sa...plece.
P.S:Sunt atat de fericita pe cat mi-e de dor de tine...si cat imi lipsesti,nu stiu a spune in cuvinte.
joi, 19 mai 2011
Dream
Putini sunt aceia care simt cand ceva merge prost si apar exact atunci cand ai nevoie de ei...
De care desi ai nevoie nu vrei sa-i vezi...
Putini sunt cei care te fac sa zambesti aproape incontrolabil si care stiu ceea ce simti cu-adevarat.
Dar numai unul e cel ce face din tine cineva mai bun,care te iubeste pentru ceea ce esti si nu-ti cere nimic in schimb.Cel care chiar daca ar fi la cativa cm distanta,mi-ar lipsi si l-as vrea mai aproape.De care m-as indragosti in fiecare zi mai mult si in ochi caruia m-as pierde fara sa-mi doresc sa mai gasesc drumul inapoi la realitate.
Si daca m-as lua dupa nu stiu ce nebun care a prevestit sfarsitul lumii la ora 4:00 pe 22 mai n-as mai avea la ce sa visez.Sau poate un singur lucru,pentru a noi oamenii suntem egoisti si ne dorim intotdeauna mai mult: sa trec cu bine si peste asta,si la celalalt capat al drumului sa fie acel cineva pe care l-as prinde de mana si nu m-ar lasa singura prada pustietatii sfarsitului.
Dar sunt dorinte pentru ca maine la 4 o sa dorm si-o sa visez ceva ciudat caci saptamana asta numai de asta am avut parte:cum cineva incerca din rasputeri sa ma omoare si in urmatoarea noapte ma invita la suc.Ce...coincidente!
Insa desi cred in vise si in semnificatia lor,o sa ma bucur ca n-am trait nimic din toate astea pe pielea mea si o sa ma gandesc ce altceva ma va mai surpinde in somn asta-seara.
Si daca m-as lua dupa nu stiu ce nebun care a prevestit sfarsitul lumii la ora 4:00 pe 22 mai n-as mai avea la ce sa visez.Sau poate un singur lucru,pentru a noi oamenii suntem egoisti si ne dorim intotdeauna mai mult: sa trec cu bine si peste asta,si la celalalt capat al drumului sa fie acel cineva pe care l-as prinde de mana si nu m-ar lasa singura prada pustietatii sfarsitului.
Dar sunt dorinte pentru ca maine la 4 o sa dorm si-o sa visez ceva ciudat caci saptamana asta numai de asta am avut parte:cum cineva incerca din rasputeri sa ma omoare si in urmatoarea noapte ma invita la suc.Ce...coincidente!
Insa desi cred in vise si in semnificatia lor,o sa ma bucur ca n-am trait nimic din toate astea pe pielea mea si o sa ma gandesc ce altceva ma va mai surpinde in somn asta-seara.
luni, 16 mai 2011
Let's play a game...
Dragostea este un joc al pierzatorilor.Ramai singur si poate ca uneori e singurul lucru in care te poti refugia.Ea invinge lacrimile si le provoaca in acelasi timp atat de usor,neiertator de usor uneori...
Indeplineste visele si le stinge la fel de subit cum au inceput.Doar daca iubesti poti sa renunti din simplu motiv pentru ca asa-i mai convenabil.Poti sa privesti cum ii e lui bine in timp ce tu te afunzi in durere si taci zambind ca si cum nimic nu se petrece...
Doar asa poti sa fii cine nu vrei sa fii sau sa devii cineva cu totul diferit.
Ea trage sforile si noi suntem marionetele ei preferate.Ne ia si ne foloseste in spectacolele ei cu o durata atat de lunga uneori...Ne ciocneste si ne apropie,ne baga in pamant si ne ridica la cer din nou pierzand notiunea timpului...
Fericirea e-atunci cand ne contopeste si ne leaga sforile pe vesnicie.Atunci cand nu exista sfarsit si nici abisuri negre in care sa te pierzi...Cand nu te temi de clipa urmatoare sau de rasturnari de situatie si n-ai in urma cui regreta...
E frumos sa fii fericit,dar putini au putut sa prinda in palme macar o mica parte din ea...
Advice:
marți, 10 mai 2011
P.s
"Dragă tu, te iubesc. Eşti departe. Iar eu mă urăsc că sunt aici şi nu sunt acolo."(Cata)
Asta as fi rostit in mod normal de fiecare data cand imi aminteam cat de greu mi-e...M-as fi detestat pana si pe mine insumi ca nu sunt asa cum trebuie,ca nu ating perfectiunea in fata unui simplu om care orice as fi facut era absent.
Simt in sfarsit ca pot sa fiu eu insumi,si pentru asta cineva sa ma iubeasca.Sa ma iubeasca pentru ca sunt perfecta pentru el,nu pentru ca trebuie sa devin cineva sau poate ceva ce in mod normal n-as fi fost niciodata.
Dar timpul a trecut,si am inceput in sfarsit sa realizez cat sunt de fericita...Chiar daca unii tind sa creada c-am ales gresit,stiu cu siguranta ca asa mi-a fost cel mai bine.
Ce rost avea sa iert atatea sau sa ma simt bine alaturi de o persoana care "ma iubea"dar totodata a fost capabila sa-mi faca rau?Poate ca a 2-a zi am regretat intr-o oarecare masura,dar azi sunt convinsa ca am decis ce-a fost mai bine pentru mine.
Stiu ca este trecutul meu si as putea sa ma ascund de orice dar nu de el.Am doar 15 ani si presimt ca viata-mi rezerva mai multe si poate mai grele...Pana atunci o sa zambesc(sper)in continuare caci orice tentatie sau gest poate duce la o situatie tragica.
P.S:Te iubesc!
miercuri, 4 mai 2011
Sfat
Inca ma surprinde faptul ca intotdeauna am fost "citita"atat de usor de unii oameni.Lucru care n-ar parea anormal odata ce stiu ca ma cunosc foarte bine dar totusi...
Si ma mira si mai tare ca desi mi se spune ca m-am schimbat atat in ultimul timp si ca seman cu altii ,sunt la fel de ghicita din alte puncte de vedere.
Nu sunt altcineva si nici nu voi deveni.
Stiu ca sunt genul de persoana care face destule greseli din care am invatat si invat in continuare.
O sa evit situatiile triste,care incep sa-si faca loc in vietile unor oameni de care imi pare intradevar rau si pe care-i sfatuiesc uneori sa-si asculte si creierul nu doar inima.
Inima e conceputa sa iubeasca si o sa-ti dicteze in fiecare zi acelasi si acelasi lucru indiferent de raul pe care il provoaca.
E trist si doare.Chiar daca ajungi sa zici ca nu-ti pasa...
Daca as avea o reteta a fericirii as da-o tuturor.Sa-i vad pe toti impliniti si cu zambetul pe fata.Dar n-o am...si tot ce pot face uneori este sa dau cate-un sfat.
Fiecare om pe care-l iubim este "de vis"pentru ca e unicul care conteaza in orice moment al vietii.Conteaza fiindca ti-l doresti mereu aproape,vrei sa te stranga in brate cand ti-e greu si sa -ti fie alaturi chiar si cand gresesti.
Desi unii nu fac asta din simplu fapt pentru ca nu sunt genul...Nu inseamna ca nu ne impartasesc pe deplin sentimentele.
duminică, 1 mai 2011
Imposibilul devine posibil!
In fiecare zi mai citesc cate un blog si ma gandesc ca desi am suferit enorm acum ceva timp,e incomparabil cu ceea ce li se intampla altora.Altii si altii care nu isi plang de mila defapt ci simt nevoia doar sa se descarce in fata unora care pot aprecia sau nu,dar asta e mai putin important.
Stiu ca tot ce scriu aici e citit si de oameni care desi teoretic ma urasc continua sa fie interesati.Daca esti printre
cei ce sustin sus si tare ca n-au nici o legatura cu mine dar totusi imi citesti blogul,afla ca desi am stiut ca se intampla asta nu mi-am putut explica niciodata de ce.
Dar am aflat ca sunt si oameni care apreciaza cu adevarat si nu se sfiesc sa recunoasca asta,carora le multumesc.
Nu am facut blogul din disperarea de a fi cineva sau pentru a sti ca,cineva ma compatimeste.Am facut asta din simplu fapt ca am vrut sa ma descarc si de ce nu am vrut sa le demonstrez si altora ca sentimentele mele nu erau si nu sunt niste inventii.
N-am incercat niciodata sa neg c-am iubit acum mult timp o persoana aleasa gresit.Desi dragostea nu e un calcul,uneori isi permite sa dea erori pe care mi le asum si din care am inceput sa invat.Daca nu exista el,acum altcineva era incapabil sa imi vindece sufletul.Asa ca uneori e imposibil de crezut,dar le putem multumi acelor oameni pe care i-am blestemat zile in sir...pentru simplu fapt ca au simulat un sfarsit urmat de-un inceput mult mai luminos!
P.s:Totul daca nu urasti.:)
P.s:Totul daca nu urasti.:)
luni, 25 aprilie 2011
One last mesage...
Poate intotdeauna am stiut sa iubesc dar totusi am invatat ca trebuie sa uit ceea ce nu merita iubit.Si poate nu mereu mi-am luat adio amiabil,sau poate n-am facut-o deloc.
Unii refuza practic o prietenie draguta de dragul vremurilor bune si cred ca nu vorbesc numai in numele meu.E foarte greu sa imbunatatesti ceva din stadiul asta si inca ma mir ca am incercat sa transform ura in prietenie.Am realizat ca nu sunt Dumnezeu sa schimb cursul intamplarilor si de atunci prefer sa nu ma mai complic.Distanta e cel mai bun si mai definitoriu cuvant.
Spatiul acela pe care-l rezervi practic pentru ura.Unde ea se poate manifesta fara sa fim obligati s-o asistam sau s-o bagam in seama.Nu ma surprinde ca incearca in fiecare zi din rasputeri sa-si mareasca arealul.
Insa ea e unul din acele sentimente care daca iubesti...dispare.
Poate pentru unii reprezinta o satisfactie dar...
Intr-o zi multi se vor satura de certuri,tipete,contraziceri sau jicniri si pentru unii poate va fi dezamagitor sa afle ca au urat oameni care in loc sa le dea apa la moara si-au vazut de viata.
Si imi vin in minte versurile lui Guess Who:
"Pui tot pe foc si ma privesti ca p-un escroc
Eu nu mai te provoc,tu nu mai taci deloc
O iau din loc si nu doar ca sa am de unde sa ma intorc
In sinea ta iti vine sa arunci cu toate dupa mine
Cu sfaturile tale,ce sa fac de azi pe maine"
Ma bucur pentru prima oara in viata pentru mine caci am lasat ura la o parte si mi-am vazut de ale mele iubind si multumindu-i lui Dumnezeu ca exista atatea lucruri care ma fac fericita!
One last mesage:
sâmbătă, 23 aprilie 2011
-
Am realizat ca putini oameni reusesc sa fie fericiti daca nu fac rau altora.Dar tot aceia sunt cei care pierd atat de des lucrurile cu adevarat valoroase in viata lor...
Le pierd din simplu motiv ca in loc sa se bucure de ele,ei zambesc satisfacuti de fiecare data cand cineva pateste ceva rau.
Dar nu vreau sa scriu despre ei,blogul asta e ticsit de postari pentru o persoana la fel.
A venit si Pastele...Nici nu stiu cum a trecut atat de repede timpul,parca mai ieri era iarna....Dar mai bine primavara.
Mai bine din simplu motiv ca Soarele asta l-am asteptat de-atata amar de timp si in sfarsit straluceste pe-un cer albastru si face pe oricine sa zambeasca.
De Paste nu-mi pot dori nimic.Am totul...
Totusi inca ma gandesc la declaratia pe care trebuie s-o fac pentru Miss si Mister absolvent.[8-|]
Am scris ceva insa de cele mai multe ori cred ca trebuie sa schimb cate un cuvant sau sa mai adaug cate o virgula.M-am gandit la o declaratie trista,rezumata la o poveste veche...dar nu vreau sa-i fac pe toti sa planga asa ca ma incanta mai mult orice alta varianta.
Idei?!
luni, 18 aprilie 2011
This is not a fight.
Ma mir uneori cata incapatanare poate incapea intr-un singur om.Incapatanare sa nu renunte,pentru ca are impresia ca fiecare cuvant nimereste la fix tinta.
In ochii caruia nu exista culoare,e doar ceva sters care se amesteca cu personalitatea patata de lupte.
Ma doare uneori ca am dat importanta unei astfel de persoane,care la inceput nu era astfel.Dar intodeauna uitam inceputurile,sfarsiturile dureaza mai mult...
Sunt fericita insa ca oricat s-ar chinui,nimic nu ma mai atinge nicidecum doboara asa cum spera.Devin chiar mai neinteresata de jocul asta vechi si pricajit care nu se mai termina odata.
M-ar multumi doar sa se inchee atacurile astea inutile,caci scuzele sunt mult prea mult pentru unii.
duminică, 17 aprilie 2011
Lupte inutile
Sunt lucruri pe care nu le poti uita oricat timp ar trece,doar lucruri...caci persoanele sunt usor de dat uitarii.Dispar asa subit dupa zile,luni..poate ani.
Sunt satula de strategii.De modalitati de a ne face rau intre noi si de cuvinte cu care ne jicnim la fiecare secunda.
Pentru ca din asta suntem alcatuiti noi oamenii,putem sa iubim sau sa uram.
Stiu cum e sa incerci in orice moment sa infingi cutite in spatele celuilalt doar de dragul de a arata invingator intr-un razboi fara noima.
Mi-am dat seama de mult ca luptele astea inutile nu aduc nici un beneficiu...nimanui.Asa ca mi-am propus sa trec prin lucrurile menite sa-mi faca rau ca o lebada prin apa...Fara sa ma gandesc cat e de adanca,cu gratie si grija care nu se vede oricum.
Luptele pentru satisfacerea unor orgolii imense sunt inutile.
In ochii unora erau Ingeri,acum au ramas doar Demoni.
luni, 11 aprilie 2011
Schimbare
Ma intreb mereu ce gandesc unii oameni despre mine,paradoxal desi nu-mi pasa prea mult am dat vina pe curiozitate.Am stat indelung si-am analizat felul in care ma privesc,in care-mi vorbesc si zambesc.
Nu m-am mirat ca in ochii unora zaresc dispret sau din contra binevointa.Ma cunosc si ma stiu capabila sa fiu la fel de acra precum o lamaie ori dulce cum n-ai mai vazut.
Ma simt nevoita sa fiu sincera si sa spun ca mi se schimba expresia fetei atunci cand o/un nimeni imbracat(a) cu haine care-l(o) fac sa para putin mai matur(a) a carui neuron se plimba singur de un deceniu si ceva,se uita pe furis la mine si mai apoi ii sosoteste ceva unui specimen la fel.Dar nu-i judec.De unde nu-i nici Dumnezeu nu cere.
Am gresit enorm cand am incercat sa fiu draguta cu oameni care au fost atat de lipsiti de scrupule cu mine.Care m-au injunghiat pe la spate cu fiecare oportunitate si mi-au zambit pana le-a ajuns gura la urechi sa nu trezeasca vreo banuiala.
Cei care m-au privit simpatic si au avut la randul lor parte de acelasi lucru,dar mai apoi au aflat ca sa ma raneasca e mai usor.Aceia care...care defapt nu conteaza si sunt oameni doar cu unii.In care am avut incredere,au luat-o si dusi au fost.
Ma bucur ca am invatat sa fac diferenta si acum tin langa mine doar persoane care nu au acelasi scop.
Dar unii oameni nu mai sunt asa cum i-am cunoscut in prima zi...
sâmbătă, 9 aprilie 2011
Ploaie
M-am trezit cu ochii impaienjeniti de somn si in juru-mi era intuneric.Am privit pe fereastra din fata patului si...ploua!
De o multime de ori mi-am dorit sa ies in ploaie fara umbrela si sa las milioanele de picaturi sa imi umezeasca hainele si parul dar tot de-atatea dati m-am gandit ca am racit de prea multe ori anul asta.
Acum bate si vantul si totul e intunecat.Ma gandesc la o furtuna,dar e mult spus.
Imi placea ploaia,era cea care plangea candva alaturi de mine,care ma compatimea si ma intelegea.Doar ea mai varsa stropi reci,de care nimanui nu-i pasa...
Astazi n-o sa mai ies in oras din vina ei,azi o sa stau din nou in fata pc-ului asta care cred ca s-a saturat de mine si-o sa ascult muzica.
Nu sunt decat eu,4 pereti goi si ploaia torentiala de afara...si asta ma face sa ma gandesc la fel de fel de lucruri cum ar fi:cat de multe poate spune un zambet?
Multe,si inca cate!Fie ca in gandul tau e "Oh,fuck iar tu!"sau "Ce bine-mi pare ca te vad iarasi!",e diferit si e cel care vorbeste pentru tine.
Daca pana acum eram obisnuita ca in fiecare dimineata o raza de soare sa imi mangaie fata,astazi a plouat...
A plouat pentru ca nu intotdeauna zilele incep bine de cum rasare soarele.
miercuri, 6 aprilie 2011
Special
De acum am certitudinea ca pot pierde orice atata timp cat il am pe El langa mine,caci el reprezinta Totul.Nu as avea cum sa-i multumesc ca m-a ales pe mine din atatea,eu...aia care eram umpluta pana la refuz de ura.Ura pentru ca nu-mi puteam crede ochilor ca am ajuns ceva ce nu mi-am imaginat niciodata.
Insa El m-a scos de-acolo.A inlocuit usor ura cu apreciere si ruina cu un castel imens de nedaramat.E un "Superman"al povestii mele.
Mi-am dorit atat de mult sa gasesc omul care sa poata face ce-a facut el pentru mine,iar asteptarea mea a luat sfarsit.Uneori ma chinuie gandul ca nu sunt suficient de buna,ca nu fac lucrurile asa cum trebuie pe langa el care...orice ar face e perfect!As vrea sa-l apreciez asa cum merita si ma simt atat de fraiera cateodata ca nu se intampla asta.Ar trebui sa profit de fiecare moment si fiecare secunda in care e langa mine iar eu...eu astept initiativa lui.
Sunt cea mai fericita din lume pentru ca imi accepta totusi firea.
Si promit!Promit ca...la randul meu,voi aprecia absolut tot ce face pentru mine...Caci sunt lucruri mai speciale ca orice altceva.
luni, 4 aprilie 2011
Cine merita
Astazi stiu,cum am stiut si ieri...si acum 1 luna sau chiar 2 ca nu va merita niciodata sa dau porumbelul din mana pentru cioara de pe gard.
Nu e vorba de-o alegere,e vorba de orgoliul meu,e vorba de iubire.E despre faptul ca nu m-as schimba niciodata si cu atat mai mult ca as vedea mereu cand cineva incearca sa ma pacaleasca dintr-o privire.
Ma simt indignata si uneori usor iritata cand ma gandesc ca o anumita persoana are impresia ca ma poate lua drept fraiera,mintindu-ma pe fata chiar si atunci cand se pare ca nu constientizeaza.
Ce-i drept acum mult timp eram suficient de imatura incat sa ma las prostita de o privire si 2 gesturi.Poate si acum o fac,dar nu dau vina pe asta ci pe simpla atractie.
M-as simti mult mai bine daca n-ar mai fi atat de sigur ca tot ce face are efect asupra mea.Pentru ca de mult situatia e cu totul alta.
Timpul si-a spus cuvantul,si fericit cel ce stie sa-l inteleaga.Am putut,de aceea mi-a marturisit sa nu mai astept.
Nu mai era logic din punct de vedere moral sa ma injosesc in felul ala.Eram ca orice alt om ce-si poate reconstrui viata,nu asa-o ruina-cum ma auto intitulam. M-am chinuit ca o fraiera atata amar de vreme sa devin perfecta pentru tine,cand defapt eram perfecta pentru altii fara sa fac nici o schimbare.
Nu puteam apartine unui loc unde nu eram bine venita insa n-aveam nevoie de asta.
Nu trebuia sa caut zile in sir fericirea,caci ea era langa mine si eu n-o vedeam.
Acum sunt in sfarsit constienta ca defapt am pierdut timpul,de faptul ca omul care ma iubeste nu esti si nici n-ai fost vreodata tu.
Omul acela e acum langa mine.Ma apreciaza si nu se joaca cu sentimentele mele.El nu ma face sa astept,nu ma face sa caut lucruri si sa nu le gasesc.
Lui ii apartine tot pentru ca MERITA tot!
Merita sa opresc timpul in loc din trecerea lui atat de usoara...
Si va merita in continuare.
duminică, 3 aprilie 2011
Multumesc
De nenumarate ori m-am rugat la Dumnezeu sa-mi aduca acele clipe frumoase inapoi,cu zambete si cu tot ce aveau ele mai special.Nu as putea uita niciodata serile cand printre lacrimi imi doream atat de tare sa mai gust inca odata din sublimul fericirii.Fiecare celula din mine isi dorea sa fie totul din nou ca inainte.Am dat vina pe timp,pe mine,pe dragoste,pe ura,pe altii...incercand sa gasesc un vinovat pentru tot ce mi se intampla.Si-am cautat mult fara sa aflu nimic.
Insa ruga mea n-a fost ascultata.Dumnezeu nu mi-a adus inapoi clipele frumoase.El mi-a daruit momente mai speciale,oameni mai buni,zambete mai largi si putere.Forta aceea care secase din mine dar care nu incetase niciodata sa existe.
Mi-am demonstrat inca o data mie ca pot sa rezist si nu numai.
Stiu ca pot inca sa iubesc si-o fac iarasi cu tot sufletul.
Si mai stiu ca nu regret desi am suferit destul din acest motiv.
Am realizat ca,cel mai important este sa gasesti forta de a avea incredere in oameni de care esti sigur ca nu te vor dezamagi...care iti vor oferi dragoste asa cum meriti defapt.
Nu voi inceta niciodata sa cred ca mai exista speranta pentru ca desi uneori pleaca,de cele mai multe ori-
se intoarce.
Multumesc celor care m-au ajutat.
Multumesc celor care ma iubesc.
Multumesc celor care m-au suportat.
Multumesc celor ce mi-au sters lacrimile.
Multumesc celor care acum reprezinta totul!
Pentru ca ei...sunt speranta.
vineri, 1 aprilie 2011
15 ani
Ieri a fost ziua mea.Am implinit 15 ani si ma simt putin mai mare...doar putin.Dar stiam deja asta.Era imposibil sa nu-ti dai seama ca maturizarea in cazul meu s-a facut sufleteste vorbind,mai repede decat in mod normal.
A fost frumos...desi n-am primit cadouri,au fost lucruri de n ori mai importante,mai...speciale.Am primit sms-uri de la oameni de la care nu ma asteptam,la unii a fost chiar a 3`a oara cand mi-au spus "La multi ani!"...
De ziua mea n-am ales sa ma duc intr-un pub cu niste prieteni si sa comand pentru toti bautura,sa ne imbatam si apoi sa ajungem toti acasa pe 4 carari.M-am distrat prea mult in momente prea scurte in trecut,si acum cred ca am profitat destul.Eram tentata sa..risc.Auzeam parca din toate partile "Distreaza-te cat poti!" si ascultam vocea asta!Chiar o ascultam!Si ca o psihopata parca-mi doream sa imi rasune din nou in minte...
Dar ieri am preferat linistea.N-am auzit decat vantul,fosnetul frunzelor,ciripitul unor pasari si vocea cuiva drag..Lucruri simple,dar care ma fac fericita.Acum nu e nevoie sa-mi asum nici macar un risc,oricat de mic ar fi el.
Azi,o melodie lenta si un om sunt unicele lucruri care imi transforma ziua intr-una linistita.Atunci cand astea 2 lipsesc,tot calmul meu dispare.Ma simt inconjurata de lucruri care ma atrag catre locuri in care nu vreau sa ajung.
Nici eu nu stiu de ce comportamentul meu se poate schimba de la secunda la secunda.Poate pentru ca in trecut am fost 2 in 1:acea fata zambitoare sau...nu.
Dar "Ce nu te omoara,te intareste."si eu n-am murit.
marți, 29 martie 2011
Childhood
Imi rasuna in minte o voce pierduta si soptita..."Miruneeeel".Asa ma porecleau toti cand eram mica,mama,bunica,verisoara,bunicul...Mereu revederea cu unii incepea cu acest cuvant si c-o imbratisare calda.
N-am putut sa nu-mi aduc aminte de asta ieri,cand l-am auzit din nou.
Mi-am dat seama ca defapt eu nu mai eram "aia mica" ci crescusem atat de mult...Atat de mult incat amintirea a fost una destul de incetosata.Am devenit din copila de alta data de 1 m 30,vesela,cu hainele sifonate si uneori puse stramb,cu ochii verzui si sinceri o persoana superioara a carui zambet nu mai e unul inevitabil ci...recompensa cea mare dupa luni de suferinta.
Atunci plangeam daca ma impiedicam,cadeam si ma loveam iar acum as plange de dezamagire.Am invatat ca "juliturile din genunchi se vindeca mai repede decat inimile frante".
Insa oricat de schimbati am fi,copilul din noi nu moare niciodata.Se regaseste in fiecare zambet inocent si-n fiecare gest copilaresc indiferent ca ai 15,20,40,60 de ani.
P.S:We picture love as heart-shaped because we do not know the shape of the soul.
(Robert Brault)
duminică, 27 martie 2011
Fericire
Acum putin timp eram gata sa ma sacrific doar,doar o sa primesc si eu din fericirea aceea considerata suprema si greu de obtinut.
Mintea mea ingreunata de-un singur lucru ma facea sa cred ca ea se gaseste doar in persoana unui om.Dar gresea.Nu de putine ori am incetat sa cred ca mai exista.Blestem zilele in care nimic n-avea sens si urasc clipele in care lacrimile imi intindeau rimelul si ochii mi-erau rosii si ma usturau.Cataloghez fiecare minut in care simteam o durere groaznica in piept ca fiind imaginar,caci durerea nu era provocata de-o forta fizica.Era doar asa...pusa acolo ca sa existe si sa imi chinuie trupul aproape sfarsit.
Pana cand acum aproape 2 luni mi-am dat seama ca intuitia mea era gresita.Acum sunt fericita,implinita,iubita si increzatoare.Ii multumesc unui singur om ca m-a facut sa-mi revin printr-un procedeu mai simplu ca oricare:
EL m-a iubit si ma iubeste.
sâmbătă, 26 martie 2011
Eu sunt...
Daca vreodata voi fi prea schimbata ca sa ma mai poti recunoaste sa stii ca voi ramane intotdeauna aceeasi de dragul tau...Mereu pentru tine si noi,nu pentru altii.Caci altii nu (mai) merita.Sa stii ca nu va muri din mine niciodata acea fata pe care-o cunosteai si la inceput.
Eu sunt...
Sunt persoana care zambeste larg cand te vede.
Care stie ca are nevoie de tine sa poata tine capul sus.
Care te iubeste pentru ceea ce esti,indiferent de defecte.
Pentru care nu conteaza trecutul,ci doar prezentul.
Pentru care tu ai reprezentat de la bun inceput lumina.
Careia i se taie respiratia cand primeste un mesaj cu "Te IUBESC te IUBESC te IUBESC[...]Te IUBESC te IUBESC te IUBESC mult mult mult mult mult mult".
Care apreciaza orice gest indiferent cat de mic este.
Care s-a chinuit 3 ore sa-ti zica ca te iubeste si a fost atat de ingrijorata ca nu-i momentul potrivit incat n-a mai facut-o...
In care ar trebui sa ai incredere,caci nu te va dezamagi.
Care recunoaste ca a petrecut unele din cele mai frumoase momente alaturi de tine.
De care si-ar dori sa nu uiti niciodata.
Care n-ar putea sa-ti ofere nimic mai mult decat propria ei fiinta.
Care te iubeste neconditionat si o va face in continuare.
Care nu te minte...
Intotdeauna voi fi eu aceea...Fara numeroase masti pentru situatii diferite...in stare de multe pentru noi!
Noi
Astazi am aflat ca prefer o viata linistita.
Fara hohote de ras,fara prieteni falsi,fara zgomot,bataie de joc,tigari sau betii la fiecare sfarsit de saptamana.
De acum o sa ma eliberez de toate astea pentru ca sunt lucruri mult mai bune pe care as putea sa le fac fara sa cad prada unor vicii sau sa fiu obligata sa suport oameni pe care nu-i agreez.
N-as mai pleca niciodata din poiana aia inconjurata de copaci si aer curat.+EL.Pentru ca peisajul ar fi fost trist fara...
Am certitudinea ca nici o tentatie n-ar mai putea sa ma traga spre ea,sa-mi faca incet cu ochiul si eu sa ma las prada ei cu usurinta.
Stiu ca atata timp cat 2 brate imi cuprind mijlocul,nimic nu ma mai poate distrage de la tot ce-am visat vreodata.N-am sa-l las sa plece!Niciodata.E asa cum mi-am dorit...si cum cei dinaintea lui n-au putut sa fie.
Nu vreau nici macar sa glumesc sau sa prevad ziua in care nu va mai fi.Dezastru si chin sunt 2 cuvinte mult prea mici pentru ce-as simti atunci...Mi-e groaza sa ma gandesc la asta,de aceea sper intr-o poveste fara sfarsit.
Pare basm...Pe motiv ca doar in basme printul si printesa au trait fericiti pana cand moartea i-a despartit.Dar noi suntem niste simpli oameni pentru care o viata-i prea putin...
marți, 22 martie 2011
Poveste
Numele ei era Mara.Habar n-am de ce i-am spus asa si nici nu stiu cum mintea mea a nascocit in cateva secunde o poveste despre ea desi nu exista in realitate.
Avea ochii verzi,si parul saten deschis.Ii placea sa se imbrace colorat si viata ei era doar in nuante de roz pal.
Nu stia cum e sa iubesti,fusese indragostita de cateva ori insa ceva superficial si pentru putin timp si in cele din urma a aflat.
Era septembrie cand s-au imprietenit si ianuarie cand a stiut ca el e cum n-a fost niciunul din acei pusti imaturi pe care-i cunoscuse inainte.
Si el o iubea,era fermecat la fel ca si ea.
Insa povestea lor n-a fost menita sa dureze.In irisi li se citea durerea care urla la despartire,dar amandoi taceau.Si-au promis ca vor ramane prieteni desi era greu pentru fiecare.
Se vedeau in fiecare zi la liceu,amintindu-si mereu de clipele in care erau fericiti impreuna.Era...diferit.Dar niciunul nu mai putea face nimic,pentru ca acum...era prea tarziu;niciunul nu mai indraznea macar sa aduca vorba despre trecut.
Pana cand intr-o zi au discutat,si-au discutat,si iar au discutat.Despre ce?Si-au spus ca regreta,ca n-ar fi vrut sa fi fost asa si ca au suferit enorm in tot timpul asta.
Au plecat in drumul lor si si-au promis ca e mai bine pentru amandoi sa nu se mai vada niciodata.
In acea noapte au privit luna plina,fiecare din locul lui si el a decis sa-i scrie o scrisoare pe care avea in gand sa i-o trimita ziua urmatoare:
"Iubita mea,defapt nu...am pierdut de mult dreptul sa-ti mai zic asa si a fost numai vina mea.Stiam,iti jur!Stiam ca esti unica si totusi te-am lasat sa te duci...sa zbori in secunda 2 din viata mea,de peste tot...N-am crezut niciodata ca-mi va fi atat de greu pentru ca am trecut prin multe dar niciuna la fel.Ieri cand ne-am luat adio am simtit ca pamantul imi pleaca de sub picioare pentru ca tu-mi erai tarana si-acum nu mai esti.M-am dus acasa ca un soldat invins pe front si-am inceput sa plang ca un copil.Pana mai azi erai acolo,la liceu,in fata clasei mele si te uitai pe fereastra iar acum...o sa fie doar vantul ce flutura niste frunze speriate pe trotuarul ce-ti simte lipsa pasilor.De maine,nici acolo n-o sa mai fii.
Vroiam sa stii asta inainte sa...sa..sa nu stiu!Presimt o noapte lunga caci Luna Plina imi lumineaza in geam si n-o sa pot sa pun geana pe geana.
Am fost aproape sa te uit fiindca am crezut ca o alta Ea te poate inlocui.O chema ceva cu L.dar n-am reusit decat sa fiu si mai confuz caci intai eram prieteni foarte buni si-atat.
O sa-mi aduc aminte in fiecare zi,iti promit!Nu stiu de ce,dar o fac pentru ca nu stiu alta cale.
Te-am iubit si te iubesc pentru simpletea ta,pentru zambetul tau,pentru parfumul tau,pentru hainele tale,pentru sarutul tau,pentru imbratisarea ta,pana si pentru faptul ca numele tau are aceeasi initiala cu al meu.
Fara dragostea ta presimt c-o sa ma sting.
Al tau,pardon...Nu mai sunt al tau.
Aici ti-a scris doar...Nimeni fara tine.
"
A plecat dimineata sa-i puna scrisoarea pe pervazul geamului unde obisnuia sa vina in unele seri.
Desi statea in celalalt capat al orasului a schimbat 2 autobuze si-un tramvai pana sa ajunga la ea.Obosit,a trecut strada fara a se uita in stanga si in dreapta si a fost izbit puternic de o masina.A murit...
In buzunar i-a fost gasita scrisoarea,pe care cei de la politie i-au inmanat-o Marei.A fost socata si a izbucnit in plans...
Atunci,abia atunci a realizat ca in dragoste nimic nu e gresit si ca ea moare odata cu fiecare din noi.
Avea ochii verzi,si parul saten deschis.Ii placea sa se imbrace colorat si viata ei era doar in nuante de roz pal.
Nu stia cum e sa iubesti,fusese indragostita de cateva ori insa ceva superficial si pentru putin timp si in cele din urma a aflat.
Era septembrie cand s-au imprietenit si ianuarie cand a stiut ca el e cum n-a fost niciunul din acei pusti imaturi pe care-i cunoscuse inainte.
Si el o iubea,era fermecat la fel ca si ea.
Insa povestea lor n-a fost menita sa dureze.In irisi li se citea durerea care urla la despartire,dar amandoi taceau.Si-au promis ca vor ramane prieteni desi era greu pentru fiecare.
Se vedeau in fiecare zi la liceu,amintindu-si mereu de clipele in care erau fericiti impreuna.Era...diferit.Dar niciunul nu mai putea face nimic,pentru ca acum...era prea tarziu;niciunul nu mai indraznea macar sa aduca vorba despre trecut.
Pana cand intr-o zi au discutat,si-au discutat,si iar au discutat.Despre ce?Si-au spus ca regreta,ca n-ar fi vrut sa fi fost asa si ca au suferit enorm in tot timpul asta.
Au plecat in drumul lor si si-au promis ca e mai bine pentru amandoi sa nu se mai vada niciodata.
In acea noapte au privit luna plina,fiecare din locul lui si el a decis sa-i scrie o scrisoare pe care avea in gand sa i-o trimita ziua urmatoare:
"Iubita mea,defapt nu...am pierdut de mult dreptul sa-ti mai zic asa si a fost numai vina mea.Stiam,iti jur!Stiam ca esti unica si totusi te-am lasat sa te duci...sa zbori in secunda 2 din viata mea,de peste tot...N-am crezut niciodata ca-mi va fi atat de greu pentru ca am trecut prin multe dar niciuna la fel.Ieri cand ne-am luat adio am simtit ca pamantul imi pleaca de sub picioare pentru ca tu-mi erai tarana si-acum nu mai esti.M-am dus acasa ca un soldat invins pe front si-am inceput sa plang ca un copil.Pana mai azi erai acolo,la liceu,in fata clasei mele si te uitai pe fereastra iar acum...o sa fie doar vantul ce flutura niste frunze speriate pe trotuarul ce-ti simte lipsa pasilor.De maine,nici acolo n-o sa mai fii.
Vroiam sa stii asta inainte sa...sa..sa nu stiu!Presimt o noapte lunga caci Luna Plina imi lumineaza in geam si n-o sa pot sa pun geana pe geana.
Am fost aproape sa te uit fiindca am crezut ca o alta Ea te poate inlocui.O chema ceva cu L.dar n-am reusit decat sa fiu si mai confuz caci intai eram prieteni foarte buni si-atat.
O sa-mi aduc aminte in fiecare zi,iti promit!Nu stiu de ce,dar o fac pentru ca nu stiu alta cale.
Te-am iubit si te iubesc pentru simpletea ta,pentru zambetul tau,pentru parfumul tau,pentru hainele tale,pentru sarutul tau,pentru imbratisarea ta,pana si pentru faptul ca numele tau are aceeasi initiala cu al meu.
Fara dragostea ta presimt c-o sa ma sting.
Al tau,pardon...Nu mai sunt al tau.
Aici ti-a scris doar...Nimeni fara tine.
"
A plecat dimineata sa-i puna scrisoarea pe pervazul geamului unde obisnuia sa vina in unele seri.
Desi statea in celalalt capat al orasului a schimbat 2 autobuze si-un tramvai pana sa ajunga la ea.Obosit,a trecut strada fara a se uita in stanga si in dreapta si a fost izbit puternic de o masina.A murit...
In buzunar i-a fost gasita scrisoarea,pe care cei de la politie i-au inmanat-o Marei.A fost socata si a izbucnit in plans...
Atunci,abia atunci a realizat ca in dragoste nimic nu e gresit si ca ea moare odata cu fiecare din noi.
luni, 21 martie 2011
Inspiratie.
A trecut atat de mult timp si parca totul s-a intamplat asa de repede.Nu o sa uit niciodata prima imbratisare si primele momente in care am avut certitudinea ca mi-e mai bine.
Nu am fost niciodata genul care a pus suflet in persoana oricui desi m-am atasat repede si-am sfarsit plangandu-mi propria poveste in care mai devreme sau mai tarziu...am ramas doar eu.Si atunci...nimeni n-a plans cu mine.Au fost doar oameni care mai tarziu mi-au marturisit ca regreta,mi-au privit suferinta in ochi si m-au imbratisat desi stiau ca tot ei mi-au provocat-o...desi n-am spus asta niciodata,am apreciat si-o sa apreciez chiar daca este sau va fi prea tarziu.
Poate te regasesti in ceea ce scriu sau esti unul din acele fiinte care ma iubesc,le iubesc si fara de care viata mea ar fi un nimic.
Am realizat ca indiferent de modul cum cunosti oamenii ei pot deveni totul pentru tine:fie ca unul era atat de dragut in curtea scolii cu un copil in brate,fie ca ti-a zambit usor si te-a privit frumos,fie ca ti-a fost intai prieten si mai apoi ai decis sa ii daruiesti tot ce ai mai bun...
Fericirea iti poate invada viata cand te astepti mai putin,valseaza incet pe notele unui cantec mirific al destinului...Insa de la extaz la agonie nu e decat un pas iar timpul se deruleaza mai rapid ca orice.Nu te asteapta sa te bucuri,sa razi caci el trece...si-aduce in zborul sau lucruri neasteptate.
Sunt fericita,iubesc si n-am sa irosesc asta..caci timpul...nu asteapta pe nimeni!
joi, 17 martie 2011
Realizare.
Dar a venit,persoana potrivita apare cand o astepti cel mai putin.
El...e...al meu.Al meu pentru ca posed tot ce are el mai bun si-i ofer la randul meu acelasi lucru.
Nu e minunat,e extraordinar.Nu e plinut,e potrivit.Nu e ipocrit,ma respecta.Nu e egoist,se multumeste cu ce are.Nu minte,e sincer.Nu e visator,e realist.Nu ma adora,ma iubeste.Nu il idolatrizez,il iubesc si eu.
Au fost destui oameni...care m-au ajutat sa trec peste momente groaznice.Si sunt putini,de aceea n-am sa-i uit niciodata.N-am sa-i uit nici pe cei care mi-au facut atata rau,pentru ca-i imposibil...Dar am dreptul inainte de toate sa-i urasc,sa-i detest si sa le zambesc ironic cum o fac si ei.
Iar celorlalti si LUI...ma repet,n-as putea sa le multumesc niciodata indeajuns.
marți, 15 martie 2011
Poti disparea?
Sa vezi si tu cum e cand ura atinge apogeul si rabufneste cum se poate mai rau.
Sa nu-mi spui ca n-am avut dreptate caci stiu ca minti.
Am transformat ceva frumos in ceva oribil,doar pentru ca asa am vrut noi si orgoliile noastre prostesti.
Si ne doare practic undeva...pentru ca acum suntem fericiti pe cont propriu fara a mai depinde macar 0,1% unul de altul.Dar nu-mi pasa,prefer sa trec prin tine cu privirea ca si cum n-ai reprezenta decat aer.Gol.Vechi.Trist.
Nici prieten,nici nimic.Esti nimic de azi,cum mi-am dorit mereu sa fii!Pentru ca nimicurile nu dor,nu critica,nu asteapta,ele...ele tac.
Iti spuneam candva ca poti fi si un fir de praf,daca stiu ca esti cel de care ma face sa rad in timp ce plang nu-mi pasa.Ce prostii!Cum puteam sa spun asa ceva?Eu?!EUUU?!
Evident,deliram.Ce alta explicatie ar mai fi?!Eram oarba poate si sentimentele mele legate la ochi si ele.
Insa mereu stim sa gasim argumente atunci cand uram pe cineva pe care candva l-am adorat...I-am multumit pentru tot,dar nu s-a chinuit macar sa zica "cu placere"cu sarcasmu-i definitoriu.Asa ca pentru ce atata oboseala?Inutil omule,inutil!
Mai bine ma retrag unde mi-e locul.Sunt convinsa pe cine iubesc si n-ar trebui sa-mi fac nici o grija.Trecutul nu-i o grija,e-o amintire proasta si-atat.
Nu vreau sa pierd nimic...caci am chiar prea mult decat mi-as fi putut dori vreodata.
Si daca totusi trebuie sa renunt la ceva...Adio Trecut!
Sa nu-mi spui ca n-am avut dreptate caci stiu ca minti.
Am transformat ceva frumos in ceva oribil,doar pentru ca asa am vrut noi si orgoliile noastre prostesti.
Si ne doare practic undeva...pentru ca acum suntem fericiti pe cont propriu fara a mai depinde macar 0,1% unul de altul.Dar nu-mi pasa,prefer sa trec prin tine cu privirea ca si cum n-ai reprezenta decat aer.Gol.Vechi.Trist.
Nici prieten,nici nimic.Esti nimic de azi,cum mi-am dorit mereu sa fii!Pentru ca nimicurile nu dor,nu critica,nu asteapta,ele...ele tac.
Iti spuneam candva ca poti fi si un fir de praf,daca stiu ca esti cel de care ma face sa rad in timp ce plang nu-mi pasa.Ce prostii!Cum puteam sa spun asa ceva?Eu?!EUUU?!
Evident,deliram.Ce alta explicatie ar mai fi?!Eram oarba poate si sentimentele mele legate la ochi si ele.
Insa mereu stim sa gasim argumente atunci cand uram pe cineva pe care candva l-am adorat...I-am multumit pentru tot,dar nu s-a chinuit macar sa zica "cu placere"cu sarcasmu-i definitoriu.Asa ca pentru ce atata oboseala?Inutil omule,inutil!
Mai bine ma retrag unde mi-e locul.Sunt convinsa pe cine iubesc si n-ar trebui sa-mi fac nici o grija.Trecutul nu-i o grija,e-o amintire proasta si-atat.
Nu vreau sa pierd nimic...caci am chiar prea mult decat mi-as fi putut dori vreodata.
Si daca totusi trebuie sa renunt la ceva...Adio Trecut!
joi, 10 martie 2011
Promisiune.
Dupa atata experienta,si iar experienta am invatat un lucru.Nu trebuie niciodata sa astepti pana pierzi pe cineva(ceva) ca mai apoi sa te vaiti in lung si-n lat tuturor ca nu l-ai pretuit cand a fost al tau.
Recunosc,am fost imatura...sau...spune-mi cum vrei,pentru ca am facut si eu acelasi lucru.Nu-i o noutate,drept dovada cateva zeci de postari pe care le-am scris zi de zi,pentru care ideile erau nesfarsite.Erau prea multe...prea mult rau pe care eram incapabila sa-l port de una singura.Ma catalogam singura ca fiind o maniaca,caci asta devenisem incetul cu incetul.Disperata de-o doza zilnica din formula speranta+vise+dezastru=venin aproape letal.
Sunt o norocoasa ca nu m-a omorat pe dinauntru complet si ca am avut puterea sa trec peste.In momente ca alea,nici nu-ti trece prin cap ca poti primi lucruri mai bune decat incertitudini.Si sunt,sunt milioane de chestii de n ori mai importante si care merita mai multa ostenire.
Cat de implinit te simti cand cineva te priveste in ochi si-ti spune ca te iubeste?nu poti sa zici foarte,nici extrem,nici ultra fericita...pentru ca nu este grad de comparatie.
Mi-a fost greu ce-i drept de cele mai multe ori sa fac asta...Chiar daca am simtit-o cu toata fiinta mea.
Dar promit c-o sa vina si clipa asta,unii merita chiar mai mult decat atat.
marți, 8 martie 2011
Indemn.
Si lasa-ti sufletul sa zboare
Purtat de adierea blanda a vantului de primavara
Fii fericit pentru altii
Si...nu uri pe nimeni...
Iarta-i,caci toti merita o sansa.
Iar fiecaruia sa-i oferi cate-un zambet
Chiar daca nici nu-ti trece prin cap sa-l saluti.
Pe langa toate astea...
Iubeste,
Apreciaza,
Daruieste-te pe tine insuti.
Pentru unii nimic n-ar insemna mai mult.
Nu astepta sfarsitul ca mai apoi sa faci ceva
Nu-ti imagina ca nu vine acel moment cand...
"O sa fie prea tarziu..."
Asa ca fa din fiecare ocazie un nou inceput.
Parfumul florilor,oamenii dragi si urarile
Sunt doar cateva din milioanele de lucruri
Care-ti fac viata mai frumoasa.
Multumeste-le acelor persoane care
Ti-au dat ce au avut mai bun din ele,
Chiar daca n-ai vazut atunci.
Nu lasa nimic...pe maine.
duminică, 6 martie 2011
Moment.
Pe care degetele tale se plimba incet.
Mi-as fi dorit atat de mult
Sa fi gasit momentul acela mai potrivit decat toate,
In care sa-ti spun ca Te Iubesc.
Insa cuvintele erau de prisos.
Am simtit mai mult decat oricand
Ca merita sa traiesc...
In acceasi masura pentru mine cat si pentru noi.
As derula aceeasi seara pentru vesnicie,
Ca pe-un film la care ma uit iar si iar
Precum o maniaca.
In care personaj pricipal...
Suntem Noi.
Insa cuvintele erau de prisos.
Am simtit mai mult decat oricand
Ca merita sa traiesc...
In acceasi masura pentru mine cat si pentru noi.
As derula aceeasi seara pentru vesnicie,
Ca pe-un film la care ma uit iar si iar
Precum o maniaca.
In care personaj pricipal...
Suntem Noi.
joi, 3 martie 2011
Unicul.
Si am stiut de cand te-am vazut,ca numai tu,iarna,poti fi vara mea.
Si numai tu m-ai propulsat spre fericire cand am cazut.
Ai fost singurul printre cativa altii care a reusit
Si asteptam,te asteptam de mult.
Am invatat sa nu mai cred in vorbe mari,
Si stiu ca orice cuvant pe care-l spui
Oricat ar fi de mic,nu minte.
Comparativ cu vremurile apuse
Am doar certitudinea ca insemn ceva pentru cineva,
Iar in ochii mei,nimic nu cantareste mai mult.
miercuri, 2 martie 2011
.
Aduc un omagiu trecutului uitat,si-i plantez pe mormant ghiocei desi nu merita atentie.
L-am ingropat acum ceva timp.
Si-n aceeasi zi as inchina un pahar:in cinstea noii vieti,ce-si trage inceputurile din tarana trecutului,a inceputurilor lui perfecte...
Fara a lua in calcul ecuatia sfarsitului.
"Am invatat sa iau totul de la inceput.Primul cuvant a fost amintire."
(Ionut Caragea)
Postare in numele trecutului
Strangeam punga de pufuleti in mana si parca tot aerul din lume fusese furat.L-am vazut cum pasea indiferent iesind din scara blocului,punandu-si gluga pe cap si zambind acru.
Stiam ca momentele cand simt ca il urasc sunt dese,dar oare atat de mult?
Nu mi-as dori decat sa nu mai ascund faptul ca sentimentul asta de ura ciudat e pentru cat de dureros am cazut.Din plin,asa cum se pricepe el s-o faca!Si mai stie sa apara atunci cand nu trebuie,cand mi-e lumea mai draga si fericirea mai mare.
Rade si m-am obisnuit sa nu-l privesc in ochi.I i-as scoate de-as putea desi erau candva cei care vorbeau cand el tacea.
M-am chinuit saptamani intregi sa ma hotarasc daca sa postez asta sau nu si am ajuns la concluzia ca nu as gresi cu nimic.E o greseala sa simti ca cineva taraste in el tot trecutul ala dezastruos si sa-l urasti pentru asta?
Nu-i o ura inversunata,ci mi-as dori doar ca nimic si mai ales nimeni sa nu-mi mai aduca aminte de vremurile de demult.
Acum,stiu ca asta nu se poate intampla.Asa ca nu-mi ramane sa ma bucur de primavara,de cineva care ma iubeste si de un prezent pe care nu-l pot descrie in cuvinte.
marți, 1 martie 2011
Primavara incepe cu tine.
Primavara incepe cu tine,
Tu,om de-al carui mana ma agat..
Tu n-ai nevoie de martisoare
Si nici eu de flori care sa-mi imbacseasca camera
Cu miresme dulci-amarui...
Caci pentru mine,nimic nu-i mai primavaratic
Decat parfumul tau..
Nici acum n-as sti cat ar trebui sa-ti multumesc,
Pentru ca m-ai scos incetul cu incetul din infern
Si m-ai ridicat direct la Cer.
Poate par penibila,cum ar crede unii
Dar prefer sa fiu o penibila fericita
Decat o penibila ruinata.
duminică, 27 februarie 2011
Perfectiune
Pastreaza-ma
Si-ti promit ca n-o sa ai urma de regret.
Vocea ti-e balada lenta de care sufletul mi se agata
Buzele iti poarta parfumul inconfundabil.
Mi-ai impartit firea in sentimente cu miile
Si mi-ai daruit Universul in palme.
Ti-am ascultat chemarea,si-am alungat trecutul
Sa aflu imbratisarea unui Inger.
Ti-am fost tablou si m-am lasat desenata de tine,
Mi-ai schitat un zambet larg
Si ochii mi-erau doua prapastii in care...
Mi-as fi dorit sa te pierzi pentru eternitate.
Imi esti inspiratie si atingerea ta mi-e motivatie
Cuvintele iti sunt destinul,si iubirea...
Calea ce mi-e dat s-o urmez...
Iar mana ta e mana care adesea ma ridica.
Fericirea,un cantec cu ritm alert
Pe care dansez si oarba de-as fi...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)