Ma intreb mereu ce gandesc unii oameni despre mine,paradoxal desi nu-mi pasa prea mult am dat vina pe curiozitate.Am stat indelung si-am analizat felul in care ma privesc,in care-mi vorbesc si zambesc.
Nu m-am mirat ca in ochii unora zaresc dispret sau din contra binevointa.Ma cunosc si ma stiu capabila sa fiu la fel de acra precum o lamaie ori dulce cum n-ai mai vazut.
Ma simt nevoita sa fiu sincera si sa spun ca mi se schimba expresia fetei atunci cand o/un nimeni imbracat(a) cu haine care-l(o) fac sa para putin mai matur(a) a carui neuron se plimba singur de un deceniu si ceva,se uita pe furis la mine si mai apoi ii sosoteste ceva unui specimen la fel.Dar nu-i judec.De unde nu-i nici Dumnezeu nu cere.
Am gresit enorm cand am incercat sa fiu draguta cu oameni care au fost atat de lipsiti de scrupule cu mine.Care m-au injunghiat pe la spate cu fiecare oportunitate si mi-au zambit pana le-a ajuns gura la urechi sa nu trezeasca vreo banuiala.
Cei care m-au privit simpatic si au avut la randul lor parte de acelasi lucru,dar mai apoi au aflat ca sa ma raneasca e mai usor.Aceia care...care defapt nu conteaza si sunt oameni doar cu unii.In care am avut incredere,au luat-o si dusi au fost.
Ma bucur ca am invatat sa fac diferenta si acum tin langa mine doar persoane care nu au acelasi scop.
Dar unii oameni nu mai sunt asa cum i-am cunoscut in prima zi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu