Multumesc

De nenumarate ori m-am rugat la Dumnezeu sa-mi aduca acele clipe frumoase inapoi,cu zambete si cu tot ce aveau ele mai special.Nu as putea uita niciodata serile cand printre lacrimi imi doream atat de tare sa mai gust inca odata din sublimul fericirii.Fiecare celula din mine isi dorea sa fie totul din nou ca inainte.Am dat vina pe timp,pe mine,pe dragoste,pe ura,pe altii...incercand sa gasesc un vinovat pentru tot ce mi se intampla.Si-am cautat mult fara sa aflu nimic.

Insa ruga mea n-a fost ascultata.Dumnezeu nu mi-a adus inapoi clipele frumoase.El mi-a daruit momente mai speciale,oameni mai buni,zambete mai largi si putere.Forta aceea care secase din mine dar care nu incetase niciodata sa existe.

Mi-am demonstrat inca o data mie ca pot sa rezist si nu numai.

Stiu ca pot inca sa iubesc si-o fac iarasi cu tot sufletul.

Si mai stiu ca nu regret desi am suferit destul din acest motiv.

Am realizat ca,cel mai important este sa gasesti forta de a avea incredere in oameni de care esti sigur ca nu te vor dezamagi...care iti vor oferi dragoste asa cum meriti defapt.

Nu voi inceta niciodata sa cred ca mai exista speranta pentru ca desi uneori pleaca,de cele mai multe ori- 

se intoarce.

Multumesc celor care m-au ajutat.

Multumesc celor care ma iubesc.

Multumesc celor care m-au suportat.

Multumesc celor ce mi-au sters lacrimile.

Multumesc celor care acum reprezinta totul!

Pentru ca ei...sunt speranta.