A trecut atat de mult timp si parca totul s-a intamplat asa de repede.Nu o sa uit niciodata prima imbratisare si primele momente in care am avut certitudinea ca mi-e mai bine.
Nu am fost niciodata genul care a pus suflet in persoana oricui desi m-am atasat repede si-am sfarsit plangandu-mi propria poveste in care mai devreme sau mai tarziu...am ramas doar eu.Si atunci...nimeni n-a plans cu mine.Au fost doar oameni care mai tarziu mi-au marturisit ca regreta,mi-au privit suferinta in ochi si m-au imbratisat desi stiau ca tot ei mi-au provocat-o...desi n-am spus asta niciodata,am apreciat si-o sa apreciez chiar daca este sau va fi prea tarziu.
Poate te regasesti in ceea ce scriu sau esti unul din acele fiinte care ma iubesc,le iubesc si fara de care viata mea ar fi un nimic.
Am realizat ca indiferent de modul cum cunosti oamenii ei pot deveni totul pentru tine:fie ca unul era atat de dragut in curtea scolii cu un copil in brate,fie ca ti-a zambit usor si te-a privit frumos,fie ca ti-a fost intai prieten si mai apoi ai decis sa ii daruiesti tot ce ai mai bun...
Fericirea iti poate invada viata cand te astepti mai putin,valseaza incet pe notele unui cantec mirific al destinului...Insa de la extaz la agonie nu e decat un pas iar timpul se deruleaza mai rapid ca orice.Nu te asteapta sa te bucuri,sa razi caci el trece...si-aduce in zborul sau lucruri neasteptate.
Sunt fericita,iubesc si n-am sa irosesc asta..caci timpul...nu asteapta pe nimeni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu