Uneori trebuie sa vedem dincolo de cuvinte.Acolo unde sufletul vorbeste si unde nu toti avem acces.
Aparenta in cazul de mai sus inseala si de aceea mi-a placut atat de mult fotografia.Poate si pentru faptul ca am fost si eu candva in aceeasi situatie:cand mainile scriau ceva cu toate ca inima-mi dicta cu totul altceva.
De atatea ori a parut asa usor sa minti si sa ascunzi lucruri,incat niciodata nu mi-as fi imaginat ce dureros e sa-ti maschezi propriile sentimente si trairi.
Dar acum nu mai am nevoie sa ascund nimic caci tot ce simt se indreapta spre locul in care trebuie sa fie;acolo unde cineva are grija de sufletul meu permanent,si nu-l lasa sub nici un chip sa calce stramb sau sa...plece.
P.S:Sunt atat de fericita pe cat mi-e de dor de tine...si cat imi lipsesti,nu stiu a spune in cuvinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu