Cum ar fi ca intr-o zi omul la care tin sa fie cu alta iar eu sa plang dupa el desi nu mai are rost?
Cum ar fi sa ma obisnuiesc din nou cu ideea ca trebuie s-o iau de la inceput?
Cum ar fi sa adorm cu frica unui vis cu el,in care mi-e aproape desi realitatea-i mult mai proasta?
Cum ar fi ca fiecare loc sa poarte amintirea unui moment impreuna?
Cum ar fi sa nu uit orice-as face?
Dar stiu...ca nu trebuie sa am grija unui nici un "Cum ar fi.."pentru ca niciunul din toate lucrurile astea nu se va intampla...
Uneori avem nevoie de cineva care sa ne faca sa zambim si sa uitam c-am avut o inima franta...Acela caruia sa-i multumim,pe care sa-l adoram,sa-l strangem in brate....Care nu ne motiveaza doar sa uitam trecutul ci e mereu alaturi de noi cand suntem nervosi sau suparati.Care se uita la aceleasi filme,stie ce mancam si ce nu si ne impartaseste secretele.Si poate nu e intotdeauna la fel...dar totul e tot atat de bine.
Poate e pentru prima oara in viata cand am de ce sa fiu recunoscatoare intradevar...Chiar daca mai am si zile proaste..
Ce trist.. :))
RăspundețiȘtergere