Si totusi...

Lasa-ma sa-ti fiu ochi sa te indrept cu privirea spre cer,

Spre luna care se transforma din jumatati in sferturi si-apoi se intregeste iar

Spre noaptea calda de vara ce bate in geam

Spre stele argintii...

Si lasa-ma sa-ti fiu gand sa nu te las sa uiti

Acel sfarsit de iarna si primavara-ntreaga

In care eu am renascut prin tine.

Am fost atat de-aproape de-un dezastru lung si dureros,

Incat nu stiu de unde,cand si cum ai aparut

Insa admir cat de subtil te-ai strecurat in sufletul meu

Si ai indepartat usor,usor tot ce-a fost rau.

Esti aerul ce imi improspateaza ziua,

Iar ochii tai sunt cerul ce mi-o-nsenineaza

E prea mult spus ca esti un Inger,

Si totusi ai ceva divin...