Ma mir uneori cata incapatanare poate incapea intr-un singur om.Incapatanare sa nu renunte,pentru ca are impresia ca fiecare cuvant nimereste la fix tinta.
In ochii caruia nu exista culoare,e doar ceva sters care se amesteca cu personalitatea patata de lupte.
Ma doare uneori ca am dat importanta unei astfel de persoane,care la inceput nu era astfel.Dar intodeauna uitam inceputurile,sfarsiturile dureaza mai mult...
Sunt fericita insa ca oricat s-ar chinui,nimic nu ma mai atinge nicidecum doboara asa cum spera.Devin chiar mai neinteresata de jocul asta vechi si pricajit care nu se mai termina odata.
M-ar multumi doar sa se inchee atacurile astea inutile,caci scuzele sunt mult prea mult pentru unii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu