M-am trezit cu ochii impaienjeniti de somn si in juru-mi era intuneric.Am privit pe fereastra din fata patului si...ploua!
De o multime de ori mi-am dorit sa ies in ploaie fara umbrela si sa las milioanele de picaturi sa imi umezeasca hainele si parul dar tot de-atatea dati m-am gandit ca am racit de prea multe ori anul asta.
Acum bate si vantul si totul e intunecat.Ma gandesc la o furtuna,dar e mult spus.
Imi placea ploaia,era cea care plangea candva alaturi de mine,care ma compatimea si ma intelegea.Doar ea mai varsa stropi reci,de care nimanui nu-i pasa...
Astazi n-o sa mai ies in oras din vina ei,azi o sa stau din nou in fata pc-ului asta care cred ca s-a saturat de mine si-o sa ascult muzica.
Nu sunt decat eu,4 pereti goi si ploaia torentiala de afara...si asta ma face sa ma gandesc la fel de fel de lucruri cum ar fi:cat de multe poate spune un zambet?
Multe,si inca cate!Fie ca in gandul tau e "Oh,fuck iar tu!"sau "Ce bine-mi pare ca te vad iarasi!",e diferit si e cel care vorbeste pentru tine.
Daca pana acum eram obisnuita ca in fiecare dimineata o raza de soare sa imi mangaie fata,astazi a plouat...
A plouat pentru ca nu intotdeauna zilele incep bine de cum rasare soarele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu