Realizare.

Eram pe punctul de a renunta.Credeam ca nimeni nu-mi va gasi piesele lipsa din puzzle-ul unei vieti pe dos.Nici o convingere nu mai era valabila,nimic nu ma ajuta sa pot sa cred ca inca exista o farama de lumina in intunericul cumplit in care ma afundasem.

Dar a venit,persoana potrivita apare cand o astepti cel mai putin.

El...e...al meu.Al meu pentru ca posed tot ce are el mai bun si-i ofer la randul meu acelasi lucru.

Nu e minunat,e extraordinar.Nu e plinut,e potrivit.Nu e ipocrit,ma respecta.Nu e egoist,se multumeste cu ce are.Nu minte,e sincer.Nu e visator,e realist.Nu ma adora,ma iubeste.Nu il idolatrizez,il iubesc si eu. 

Au fost destui oameni...care m-au ajutat sa trec peste momente groaznice.Si sunt putini,de aceea n-am sa-i uit niciodata.N-am sa-i uit nici pe cei care mi-au facut atata rau,pentru ca-i imposibil...Dar am dreptul inainte de toate sa-i urasc,sa-i detest si sa le zambesc ironic cum o fac si ei.

Iar celorlalti si LUI...ma repet,n-as putea sa le multumesc niciodata indeajuns.