Dragostea este un joc al pierzatorilor.Ramai singur si poate ca uneori e singurul lucru in care te poti refugia.Ea invinge lacrimile si le provoaca in acelasi timp atat de usor,neiertator de usor uneori...
Indeplineste visele si le stinge la fel de subit cum au inceput.Doar daca iubesti poti sa renunti din simplu motiv pentru ca asa-i mai convenabil.Poti sa privesti cum ii e lui bine in timp ce tu te afunzi in durere si taci zambind ca si cum nimic nu se petrece...
Doar asa poti sa fii cine nu vrei sa fii sau sa devii cineva cu totul diferit.
Ea trage sforile si noi suntem marionetele ei preferate.Ne ia si ne foloseste in spectacolele ei cu o durata atat de lunga uneori...Ne ciocneste si ne apropie,ne baga in pamant si ne ridica la cer din nou pierzand notiunea timpului...
Fericirea e-atunci cand ne contopeste si ne leaga sforile pe vesnicie.Atunci cand nu exista sfarsit si nici abisuri negre in care sa te pierzi...Cand nu te temi de clipa urmatoare sau de rasturnari de situatie si n-ai in urma cui regreta...
E frumos sa fii fericit,dar putini au putut sa prinda in palme macar o mica parte din ea...
Advice:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu