Nu mi-e dor de zilele cand priveam lumea prin ochii unui astfel de om,momentele in care-mi doream sa fiu cineva in viata cuiva si nu eram...printre care ma gaseam si fericita uneori,nici eu nu stiu cum si de ce.
Imi pare cateodata rau ca tot ce putea fi bine s-a incheiat mai rau decat imi imaginam,dar imi schimb parerea cand ma vad poate mai bucuroasa decat as fi avut oportunitatea sa fiu.
Am inceput usor,usor sa ma obisnuiesc cu ideea ca cel pe care-l iubesc nu-si doreste decat sa fiu eu bine...fara alte interese.Mi-a fost greu la inceput sa realizez ca daca ofer iubire,voi primi acelasi lucru in schimb.
Poate aveam nevoie de ceva stabilitate pe care am gasit-o in sfarsit si ma mira faptul ca la altii inca lipseste.
Ma bucur enorm ca mi-am facut ordine in viata,sentimente si alte alea...iar asta datorita unui singur om pe care si-ntr-o suta de vieti l-as aprecia si iubi in fiecare secunda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu