[Fictiune,scrisoare catre nimeni.]
Draga nimeni,
Mereu am avut impulsul sa-ti scriu o scrisoare dar intotdeauna mi-am adus aminte ca nu pot si nu reuseam niciodata s-o duc la final.Scriam cateva randuri si-apoi..ma opream invinsa de faptul ca oricum a trecut mult timp...
Te simt intotdeauna inainte sa-mi treci prin cale si te vad urmarindu-ma cu privirea secunde bune dar n-am spus nimic.Mi-a fost de ajuns sa-mi conturez pe buze un zambet fad si-atat!
Am pastrat in mine fiecare atingere si fiecare gest,iar mana mea inca o poate cuprinde doar pe-a ta.Ochii mei n-ar vedea pe nimeni mai frumos,atent,bun sau amuzant.
Ma bucur nespus ca n-ai vrut si n-ai reusit sa ma faci sa sufar pana acum si daca totusi s-a intamplat asta,te-am iertat de mult caci stiu ca meriti.
In fiecare zi te vad deci pot sa spun ca nu-ti duc lipsa prea mult.Mereu atent la felul in care arati dar atent si la mine.Nici o problema,recunosc eu pentru tine!
Mi-a placut intotdeauna sa cred ca nu exista nici un obstacol intre noi si inca rezist cu ideea.Pentru ca stiu ca tot ce pot sa fac este sa astept...desi inca nu stiu concret ce anume.(dar se vor rezolva muulte probleme)
Nu ti-am spus niciodata ca te iubesc,mi-era prea teama de-un "si eu" si asta pentru ca...mi-era frica c-o sa ma indragostesc atat de tare incat nimeni nu va mai putea face nimic.Nu vroiam sa devin "Cauza pierduta" a nimanui.
Cred ca in sfarsit am dus la capat ceea ce ma chinui de mult sa scriu..."
Precizez ca si la inceput : aceasta scrisoare nu este destinata nimanui,e doar o creatie pe moment ce tine de imaginar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu