P.s

"Dragă tu, te iubesc. Eşti departe. Iar eu mă urăsc că sunt aici şi nu sunt acolo."(Cata)
Asta as fi rostit in mod normal de fiecare data cand imi aminteam cat de greu mi-e...M-as fi detestat pana si pe mine insumi ca nu sunt asa cum trebuie,ca nu ating perfectiunea in fata unui simplu om care orice as fi facut era absent.
Simt in sfarsit ca pot sa fiu eu insumi,si pentru asta cineva sa ma iubeasca.Sa ma iubeasca pentru ca sunt perfecta pentru el,nu pentru ca trebuie sa devin cineva sau poate ceva ce in mod normal n-as fi fost niciodata.
Dar timpul a trecut,si am inceput in sfarsit sa realizez cat sunt de fericita...Chiar daca unii tind sa creada c-am ales gresit,stiu cu siguranta ca asa mi-a fost cel mai bine.
Ce rost avea sa iert atatea sau sa ma simt bine alaturi de o persoana care "ma iubea"dar totodata a fost  capabila sa-mi faca rau?Poate ca a 2-a zi am regretat intr-o oarecare masura,dar azi sunt convinsa ca am decis ce-a fost mai bine pentru mine.
Stiu ca este trecutul meu si as putea sa ma ascund de orice dar nu de el.Am doar 15 ani si presimt ca viata-mi rezerva mai multe si poate mai grele...Pana atunci o sa zambesc(sper)in continuare caci orice tentatie sau gest poate duce la o situatie tragica.
P.S:Te iubesc!