Sa nu-mi spui ca n-am avut dreptate caci stiu ca minti.
Am transformat ceva frumos in ceva oribil,doar pentru ca asa am vrut noi si orgoliile noastre prostesti.
Si ne doare practic undeva...pentru ca acum suntem fericiti pe cont propriu fara a mai depinde macar 0,1% unul de altul.Dar nu-mi pasa,prefer sa trec prin tine cu privirea ca si cum n-ai reprezenta decat aer.Gol.Vechi.Trist.
Nici prieten,nici nimic.Esti nimic de azi,cum mi-am dorit mereu sa fii!Pentru ca nimicurile nu dor,nu critica,nu asteapta,ele...ele tac.
Iti spuneam candva ca poti fi si un fir de praf,daca stiu ca esti cel de care ma face sa rad in timp ce plang nu-mi pasa.Ce prostii!Cum puteam sa spun asa ceva?Eu?!EUUU?!
Evident,deliram.Ce alta explicatie ar mai fi?!Eram oarba poate si sentimentele mele legate la ochi si ele.
Insa mereu stim sa gasim argumente atunci cand uram pe cineva pe care candva l-am adorat...I-am multumit pentru tot,dar nu s-a chinuit macar sa zica "cu placere"cu sarcasmu-i definitoriu.Asa ca pentru ce atata oboseala?Inutil omule,inutil!
Mai bine ma retrag unde mi-e locul.Sunt convinsa pe cine iubesc si n-ar trebui sa-mi fac nici o grija.Trecutul nu-i o grija,e-o amintire proasta si-atat.
Nu vreau sa pierd nimic...caci am chiar prea mult decat mi-as fi putut dori vreodata.
Si daca totusi trebuie sa renunt la ceva...Adio Trecut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu