Si pentru ca ea a fost cea ce a plecat,sa plece de tot si pentru totdeauna.
Dupa luni intregi de framantari,si-a dat seama ca nenorocitul acela ce i-a spus candva ca nu va rezista avea dreptate.Si cat a suspinat atunci,de-ai sti tu Doamne!
Era iarna.-10 grade Celsius si statea pe asfaltul rece .Nu mai simtea frigul.O balta de sange isi facea loc printre fulgii albi asternuti pe jos.
Isi eliberase trupul de suferinta, in sfarsit nimic n-o mai tulbura.Era acolo,doar ea.Fara amintirea lui,fara macar ceva care s-o intristeze.
Veni ziua adevarului.El aflase ca nu va mai veni niciodata,desi inca o astepta.
O privi pentru ultima data si-i saruta buzele reci.
Cat de mult regreta ca a facut-o sa plece!
Cu toate ca stia ca nu-l aude ii spuse in soapta c-o iubeste...
Si ea..a reusit in sfarsit sa se indeparteze pe acordurile unor cuvinte atat de vechi,dar niciodata prea vechi pentru a fi uitate.
Si-au luat ramas bun pentru ultima data si-acum el a fost cel ce-a regretat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu