A piece of hell

Credeam c-o sa fiu fericita pentru totdeauna,c-o sa ma iubeasca si o sa-l iubesc mai mult decat a fost sa fie...
Ma simt coplesita de emotii si n-am cui sa-i spun pentru ca toti stiu ca am trecut cu bine peste asta,stiu ca m-am refacut repede si am invatat sa fiu optimista.
I-as dezamagi...
Nu-i bine sa fii trist,nu-i bine sa te doara...dar multe lucruri nu-s bune si totusi se intampla sub ochii nostri fara sa ne dam macar seama.
Cine ar fi crezut ca persoana aia pesimista si nefericita a disparut atat de subit?Da...astazi nu mai las pe nimeni sa ma vada asa.Zambesc pana ma dor obrajii doar ca sa le arat ca n-au de ce sa-si faca griji pentru mine,doar ca sa-i arat ca am trecut si eu atat de usor peste...
Doar ca mint,mint si mi-e greu...mi-e greu inca sa vad cum totul s-a prabusit incet,incet si ca fiecare iluzie in care am crezut a fost in zadar.
Subconstientul meu nu a trecut peste,noaptea inca ne visez fericiti,zambitori doar noi.Tinandu-ne de mana si zicandu-ne ca cel mai groaznic cosmar ar fi sa ne pierdem unul pe altul.Insa acea realitate e de mult apusa...Distrusa de ignoranta,prostie,oameni,copilarii,stupiditate si iarasi ignoranta.
Am fost 2 actori prosti pe o scena de la Hollywood unde trebuia sa jucam atat de bine,unde trebuia sa traim piesa;unde fiecare emotie trebuia sa fie a noastra,fiecare bataie de inima sa fie plina de pasiune...fiecare atingere sa vibreze in noi..Si-am esuat iar eu am ramas aceeasi actrita proasta care se preface ca-i bine.
Nu-i nimic bine,dar o sa fie...

Departe...

Nu mai am nevoie de nimic,absolut nimic.
Poate ca n-am stiut niciodata ce e iubirea cu adevarat,m-am invartit in jurul unor idei...copilaresti.Am crezut c-am iubit,dar toate au fost pasiuni trecatoare care asa cum era de asteptat,au disparut.
Iubirea...trece intotdeauna dincolo de ce ochii pot vedea,mainile pot atinge si simturile pot percepe.Ea iti poarta pasii pe-un drum al fericirii si orb de-ai fi,te face sa auzi chiar de nu poti,sa simti ca nu mai esti singur si ca ai pentru ce trai.
De multe ori am facut greseala de a crede ca persoana de langa mine o sa-mi fie alaturi indiferent de imprejurari,de cat de grav am gresit sau a cui e vina.
Am fost o proasta,n-am sa-mi iert niciodata ca te-am ranit de cateva ori si au dreptul toti sa ma faca asa.Au dreptul pentru ca n-am invatat nici acum foarte bine sa iti arat ca te iubesc asa cum mi-as dori desi simt asta din tot sufletul meu...care-ti simte lipsa deja,in prima zi din saptamana asta in care nu esti aici.
Ma tot framanta un gand "Oare ii e si lui dor de mine...cu toate tentatiile din jur?cu marea,soarele si aerul cu miros de distractie...si inca mai cate?"...intrebari ale caror raspunsuri n-o sa le aflu daca nu intreb.
Ce mult mi-as dori acum sa fiu marea si sa-l inconjor,sau nisipul fierbinte pe care calca...sau poate doar o scoica pe care-o ia in mana,o analizeaza si-apoi o pune-n buzunar...doar sa fiu acolo,la cateva sute de km distanta de aici...unde nu mi-ar mai fi atat de dor.

Inima

Oare de cate ori cineva a privit prin mine ca printr-o sticla,fara sa se gandeasca ca-i gata sa se sparga din cauza batailor inimii mult prea puternice?
O inima care s-a zbatut de-atatea si-atatea ori incercand sa aduca lucrurile pe fagasul normal,care purta cu ea fiecare particica din orice amintire,care uita sa zambeasca fiind prea preocupata sa se schimbe...o inima poate mult prea solicitata pentru putintele ei,mult prea ingreunata si sufocata in minciuni de care habar nu avea...Ea(inima)era cea care traia in asteptarea celui care-o va reintregi,o va face mai puternica,mai buna,mai frumoasa,mai plina de ganduri bune,de iubire...
Uneori am simtit-o mult prea slabita,atunci cand plangeam ochii nu erau singurii ce varsau lacrimi si in putinele clipe cand radeam,radia si ea concomitent cu chipul meu.
S-a zbatut de zeci de ori ineficient pentru o minciuna dureroasa,pentru un om de nimic,un prefacut cu mai mult de 2 fete...
Acum,dupa o asteptare lunga a gasit exact ce cauta.Opusul minciunii,durerii,nimicului..a gasit TOTUL inclusiv adevarul si placerea.Placerea de a zambi,de a te bucura de viata si puterea de a uita raul.

Neimportant

Cat ma bucur ca mi-a dat Dumnezeu minte sa renunt la excursia aia,uneori nu tot ce-i moca ne aduce si beneficii.Cel putin,nu mie...
Omul ala oricum n-are ce cauta intr-o Manastire,pretinzand ca participa la activitati umaniste si ecologice...si Iadul ar fi un loc mult prea comod si lipsit de orice griji pentru el asa ca probabil ar trebui sa se inventeze un nou Univers in care sa moara de singuratate sau sa se chinuie.Sa isi piarda mintile asa cum am patit si eu pentru un timp,sa fie mintit si manipulat si poate si batut daca fac apel la partea sadica din mine.
Imi dau seama oricum ca nu-i nevoie sa-mi stric fericirea suparandu-ma pe faptul ca o sa traiasca fericit si nepedepsit mult timp de acum incolo...cu atat mai mult sa-mi bat capul dorindu-mi sa nu-l mai vad niciodata pentru a nu-mi strica buna dispozitie.
Deci n-o sa-mi mai pierd timpul vrand raul cuiva,pentru ca cei ca el nu merita nici macar ultimul gand.In schimb,cineva merita fiecare vis,zambet si imbratisare pe care o am si pe care n-o sa ezit sa i le daruiesc nicicand.

Cum ar fi?

Cum ar fi ca intr-o zi omul la care tin sa fie cu alta iar eu sa plang dupa el desi nu mai are rost?
Cum ar fi sa ma obisnuiesc din nou cu ideea ca trebuie s-o iau de la inceput?
Cum ar fi sa adorm cu frica unui vis cu el,in care mi-e aproape desi realitatea-i mult mai proasta?
Cum ar fi ca fiecare loc sa poarte amintirea unui moment impreuna?
Cum ar fi sa nu uit orice-as face?
Dar stiu...ca nu trebuie sa am grija unui nici un "Cum ar fi.."pentru ca niciunul din toate lucrurile astea nu se va intampla...
Uneori avem nevoie de cineva care sa ne faca sa zambim si sa uitam c-am avut o inima franta...Acela caruia sa-i multumim,pe care sa-l adoram,sa-l strangem in brate....Care nu ne motiveaza doar sa uitam trecutul ci e mereu alaturi de noi cand suntem nervosi sau suparati.Care se uita la aceleasi filme,stie ce mancam si ce nu si ne impartaseste secretele.Si poate nu e intotdeauna la fel...dar totul e tot atat de bine.
Poate e pentru prima oara in viata cand am de ce sa fiu recunoscatoare intradevar...Chiar daca mai am si zile proaste..

Tu

Uneori imi dau seama cate as fi capabila sa fac sa te pot vedea intotdeauna cu zambetul pe fata si cu ochii tai albastri stralucind de incantare.

Cuvintele mele-mult prea putine-se chinuie,incapabile,sa fie intelese la adevarata lor intensitate,pentru ca inima nu-mi poate vorbi.

Nici macar nu stiu cum sa ma exprim cand vreau sa-ti spun ca esti cel mai minunat om pe care l-am cunoscut,iar altul despre care credeam acelasi lucru...nu merita nici ultimul c***t de pe pamant.( :)) )

Nu te-as schimba pentru nimic in lume si asta o stiu mai sigur ca orice altceva,iar eu...poate nici nu te merit.

Indiferent de numarul de randuri,cu fiecare din ele incerc sa te fac sa intelegi ce insemni pentru mine iar tu...ma faci sa devin cel mai fericit om de pe pamant.

.

Uneori simtim nevoia cuprinzatoare de a ne indeparta de prezent si de a zbura macar un pic intr-o dimensiune a lucrurilor mai bune,mai linistite...
Nu mi-e dor de zilele cand priveam lumea prin ochii unui astfel de om,momentele in care-mi doream sa fiu cineva in viata cuiva si nu eram...printre care ma gaseam si fericita uneori,nici eu nu stiu cum si de ce.
Imi pare cateodata rau ca tot ce putea fi bine s-a incheiat mai rau decat imi imaginam,dar imi schimb parerea cand ma vad poate mai bucuroasa decat as fi avut oportunitatea sa fiu.
Am inceput usor,usor sa ma obisnuiesc cu ideea ca cel pe care-l iubesc nu-si doreste decat sa fiu eu bine...fara alte interese.Mi-a fost greu la inceput sa realizez ca daca ofer iubire,voi primi acelasi lucru in schimb.
Poate aveam nevoie de ceva stabilitate pe care am gasit-o in sfarsit si ma mira faptul ca la altii inca lipseste.
Ma bucur enorm ca mi-am facut ordine in viata,sentimente si alte alea...iar asta datorita unui singur om pe care si-ntr-o suta de vieti l-as aprecia si iubi in fiecare secunda.

Finaluri...

Un zambet...unul cum am si eu de-o vreme.

O fericire...pe care-o simt si prin care traiesc.

Un "Te Iubesc"...auzit si rostit in fiecare zi.

Astea sunt lucrurile cu care m-am obisnuit si care imi dau sens vietii acum mai mult ca niciodata.Inclusiv El...datorita caruia zambesc,sunt fericita si am motive sa spun "Te iubesc".

Acum fiecare din noi are ce-si doreste...Nu mai trebuie mereu sa ma tem de realitate,trebuie doar s-o traiesc...sau de o alta care ar putea sa-mi ia locul caci cred si sper ca asta nu se va mai intampla prea curand.Nu mai vreau sa lupt pentru o schimbare,ci doar sa nu-l pierd...

N-am crezut nici o secunda ca un sfarsit aparent linistit poate fi ceva atat de dramatic...pentru ca alt cuvant nu gasesc.E timpul sa se traga cortina,si actorii pricipali din aceasta piesa sa dispara chiar daca  au disparut acum mult,mult timp...

Poate nu m-am priceput la povesti,si unele au fost poate prea triste..ma bucur ca am avut unde sa-mi deschid sufletul de fiecare data...Unde sa scriu cat de bine sau rau mi-e,cat de fericita sau dezamagita ma simt..

De curand am trecut din nou printr-o despartire relativ usoara.Am lasat in urma amintirea unor 8 ani alaturi de cei mai minunati oameni impreuna cu,care am invatat mai multe lucruri decat pot scrie si nu numai...Aici  persoane au devenit mai mult decat simpli colegi,pe care nu-i voi uita niciodata desi vor deveni o istorie luuunga si complicata.Tot in acest loc l-am cunoscut si pe EL,cu ajutorul caruia am redevenit eu...

Si-o sa-mi lipseasca toate...

Indescriptibil.Incomparabil

Esti intotdeauna aproape de mine si  as muri neimpacata daca nu ti-as spune pentru a 1000..0 oara cat de mult te iubesc.
Dar stiu ca azi nu ma sting,si o sa am ocazia candva sa-ti arat ca esti cel mai special om pe care l-am cunoscut.Au mai fost multi pe care i-am considerat asa si mi-ar fi frica s-o spun daca n-as sti ca fiecare a urmarit cate ceva.
Inceputul a fost nesigur si-am ajuns atat de repede sa-mi dau seama ca ai fost si esti unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat si de care nu-mi doresc sa ma lipsesc.
Mi-am dat seama ca faci intradevar parte din sufletul meu,fapt de care eram oricum sigura..ca esti acela care ma imbratiseaza si-mi alina mereu tristetea c-o vorba buna,pe care-mi doresc sa-l fac intotdeauna fericit si de care n-am sa ma satur o mie de eternitati.

Pentru ca Tu...esti omul care nu poate fi descris nici intr-o infinitate de cuvinte...
                             
                    P.S:I LOVE YOU!

Cine esti tu...sau ce?

Tu esti un demon venit sa imi dea vietii gust amar,
Trimis de cineva necunoscut ce strange-n el atata ura
Tu esti fantoma neagra a unor zile de cosmar
Ce-ncetul cu incetul inima-ncoltita-mi fura.

Tu n-ai nevoie de un Iad caci nu ai loc
Te port povara caci ma urmaresti necontenit
Nu iti e teama nici de apa,nici de foc
Sa imi doresc sa fii un vis urat am obosit.

Tu nu te-ai multumit doar cu putin
Ai vrut si inca vrei sa cad,sa sufar
Si sa ma tarai devastata in al tau venin
Precum un fir uscat si vestejit de nufar.

Nici azi n-am invatat sa scap de tine
Tu nu esti om,esti o naluca umblatoare
Incep sa cred ca nu-i destul curaj in mine
Sa incetez sa vad cum sufletul imi moare.

Prima mea incercare de poezie care sper sa  nu fie chiar asa un dezastru:)).

Si totusi...

Lasa-ma sa-ti fiu ochi sa te indrept cu privirea spre cer,

Spre luna care se transforma din jumatati in sferturi si-apoi se intregeste iar

Spre noaptea calda de vara ce bate in geam

Spre stele argintii...

Si lasa-ma sa-ti fiu gand sa nu te las sa uiti

Acel sfarsit de iarna si primavara-ntreaga

In care eu am renascut prin tine.

Am fost atat de-aproape de-un dezastru lung si dureros,

Incat nu stiu de unde,cand si cum ai aparut

Insa admir cat de subtil te-ai strecurat in sufletul meu

Si ai indepartat usor,usor tot ce-a fost rau.

Esti aerul ce imi improspateaza ziua,

Iar ochii tai sunt cerul ce mi-o-nsenineaza

E prea mult spus ca esti un Inger,

Si totusi ai ceva divin...

Scrisoare.Fictiune

[Fictiune,scrisoare catre nimeni.]

Draga nimeni,

Mereu am avut impulsul sa-ti scriu o scrisoare dar intotdeauna mi-am adus aminte ca nu pot si nu reuseam niciodata s-o duc la final.Scriam cateva randuri si-apoi..ma opream invinsa de faptul ca oricum a trecut mult timp...

Te simt intotdeauna inainte sa-mi treci prin cale si te vad urmarindu-ma cu privirea secunde bune dar n-am spus nimic.Mi-a fost de ajuns sa-mi conturez pe buze un zambet fad si-atat!

Am pastrat in mine fiecare atingere si fiecare gest,iar mana mea inca o poate cuprinde doar pe-a ta.Ochii mei n-ar vedea pe nimeni mai frumos,atent,bun sau amuzant.

Ma bucur nespus ca n-ai vrut si n-ai reusit sa ma faci sa sufar pana acum si daca totusi s-a intamplat asta,te-am iertat de mult caci stiu ca meriti.

In fiecare zi te vad deci pot sa spun ca nu-ti duc lipsa prea mult.Mereu atent la felul in care arati dar atent si la mine.Nici o problema,recunosc eu pentru tine!

Mi-a placut intotdeauna sa cred ca nu exista nici un obstacol intre noi si inca rezist cu ideea.Pentru ca stiu ca tot ce pot sa fac este sa astept...desi inca nu stiu concret ce anume.(dar se vor rezolva muulte probleme)

Nu ti-am spus niciodata ca te iubesc,mi-era prea teama de-un "si eu" si asta pentru ca...mi-era frica c-o sa ma indragostesc atat de tare incat nimeni nu va mai putea face nimic.Nu vroiam sa devin "Cauza pierduta" a nimanui.

Cred ca in sfarsit am dus la capat ceea ce ma chinui de mult sa scriu..."

Precizez ca si la inceput : aceasta scrisoare nu este destinata nimanui,e doar o creatie pe moment ce tine de imaginar.

Words...

Uneori trebuie sa vedem dincolo de cuvinte.Acolo unde sufletul vorbeste si unde nu toti avem acces.

Aparenta in cazul de mai sus inseala si de aceea mi-a placut atat de mult fotografia.Poate si pentru faptul ca am fost si eu candva in aceeasi situatie:cand mainile scriau ceva cu toate ca inima-mi dicta cu totul altceva.

De atatea ori a parut asa usor sa minti si sa ascunzi lucruri,incat niciodata nu mi-as fi imaginat ce dureros e sa-ti maschezi propriile sentimente si trairi.

Dar acum nu mai am nevoie sa ascund nimic caci tot ce simt se indreapta spre locul in care trebuie sa fie;acolo unde cineva are grija de sufletul meu permanent,si nu-l lasa sub nici un chip sa calce stramb sau sa...plece.

P.S:Sunt atat de fericita pe cat mi-e de dor de tine...si cat imi lipsesti,nu stiu a spune in cuvinte.

Dream

Putini sunt aceia care simt cand ceva merge prost si apar exact atunci cand ai nevoie de ei...

De care desi ai nevoie nu vrei sa-i vezi...

Putini sunt cei care te fac sa zambesti aproape incontrolabil si care stiu ceea ce simti cu-adevarat.

Dar numai unul e cel ce face din tine cineva mai bun,care te iubeste pentru ceea ce esti si nu-ti cere nimic in schimb.Cel care chiar daca ar fi la cativa cm distanta,mi-ar lipsi si l-as vrea mai aproape.De care m-as indragosti in fiecare zi mai mult si in ochi caruia m-as pierde fara sa-mi doresc sa mai gasesc drumul inapoi la realitate.
Si daca m-as lua dupa nu stiu ce nebun care a prevestit sfarsitul lumii la ora 4:00 pe 22 mai n-as mai avea la ce sa visez.Sau poate un singur lucru,pentru a noi oamenii suntem egoisti si ne dorim intotdeauna mai mult: sa trec cu bine si peste asta,si la celalalt capat al drumului sa fie acel cineva pe care l-as prinde de mana si nu m-ar lasa singura prada pustietatii sfarsitului.
Dar sunt dorinte pentru ca maine la 4 o sa dorm si-o sa visez ceva ciudat caci saptamana asta numai de asta am avut parte:cum cineva incerca din rasputeri sa ma omoare si in urmatoarea noapte ma invita la suc.Ce...coincidente!
Insa desi cred in vise si in semnificatia lor,o sa ma bucur ca n-am trait nimic din toate astea pe pielea mea si o sa ma gandesc ce altceva ma va mai surpinde in somn asta-seara.

Let's play a game...

Dragostea este un joc al pierzatorilor.Ramai singur si poate ca uneori e singurul lucru in care te poti refugia.Ea invinge lacrimile si le provoaca in acelasi timp atat de usor,neiertator de usor uneori...

Indeplineste visele si le stinge la fel de subit cum au inceput.Doar daca iubesti poti sa renunti din simplu motiv pentru ca asa-i mai convenabil.Poti sa privesti cum ii e lui bine in timp ce tu te afunzi in durere si taci zambind ca si cum nimic nu se petrece...

Doar asa poti sa fii cine nu vrei sa fii sau sa devii cineva cu totul diferit.

Ea trage sforile si noi suntem marionetele ei preferate.Ne ia si ne foloseste in spectacolele ei cu o durata atat de lunga uneori...Ne ciocneste si ne apropie,ne baga in pamant si ne ridica la cer din nou pierzand notiunea timpului...

Fericirea e-atunci cand ne contopeste si ne leaga sforile pe vesnicie.Atunci cand nu exista sfarsit si nici abisuri negre in care sa te pierzi...Cand nu te temi de clipa urmatoare sau de rasturnari de situatie si n-ai in urma cui regreta...

E frumos sa fii fericit,dar putini au putut sa prinda in palme macar o mica parte din ea...

Advice:

P.s

"Dragă tu, te iubesc. Eşti departe. Iar eu mă urăsc că sunt aici şi nu sunt acolo."(Cata)
Asta as fi rostit in mod normal de fiecare data cand imi aminteam cat de greu mi-e...M-as fi detestat pana si pe mine insumi ca nu sunt asa cum trebuie,ca nu ating perfectiunea in fata unui simplu om care orice as fi facut era absent.
Simt in sfarsit ca pot sa fiu eu insumi,si pentru asta cineva sa ma iubeasca.Sa ma iubeasca pentru ca sunt perfecta pentru el,nu pentru ca trebuie sa devin cineva sau poate ceva ce in mod normal n-as fi fost niciodata.
Dar timpul a trecut,si am inceput in sfarsit sa realizez cat sunt de fericita...Chiar daca unii tind sa creada c-am ales gresit,stiu cu siguranta ca asa mi-a fost cel mai bine.
Ce rost avea sa iert atatea sau sa ma simt bine alaturi de o persoana care "ma iubea"dar totodata a fost  capabila sa-mi faca rau?Poate ca a 2-a zi am regretat intr-o oarecare masura,dar azi sunt convinsa ca am decis ce-a fost mai bine pentru mine.
Stiu ca este trecutul meu si as putea sa ma ascund de orice dar nu de el.Am doar 15 ani si presimt ca viata-mi rezerva mai multe si poate mai grele...Pana atunci o sa zambesc(sper)in continuare caci orice tentatie sau gest poate duce la o situatie tragica.
P.S:Te iubesc!

Sfat

Inca ma surprinde faptul ca intotdeauna am fost "citita"atat de usor de unii oameni.Lucru care n-ar parea anormal odata ce stiu ca ma cunosc foarte bine dar totusi...

Si ma mira si mai tare ca desi mi se spune ca m-am schimbat atat in ultimul timp si ca seman cu altii ,sunt la fel de ghicita din alte puncte de vedere.

Nu sunt altcineva si nici nu voi deveni.

Stiu ca sunt genul de persoana care face destule greseli din care am invatat si invat in continuare.

O sa evit situatiile triste,care incep sa-si faca loc in vietile unor oameni de care imi pare intradevar rau si pe care-i sfatuiesc uneori sa-si asculte si creierul nu doar inima.

Inima e conceputa sa iubeasca si o sa-ti dicteze in fiecare zi acelasi si acelasi lucru indiferent de raul pe care il provoaca.

E trist si doare.Chiar daca ajungi sa zici ca nu-ti pasa...

Daca as avea o reteta a fericirii as da-o tuturor.Sa-i vad pe toti impliniti si cu zambetul pe fata.Dar n-o am...si tot ce pot face uneori este sa dau cate-un sfat.

Fiecare om pe care-l iubim este "de vis"pentru ca e unicul care conteaza in orice moment al vietii.Conteaza fiindca ti-l doresti mereu aproape,vrei sa te stranga in brate cand ti-e greu si sa -ti fie alaturi chiar si cand gresesti.

Desi unii nu fac asta din simplu fapt pentru ca nu sunt genul...Nu inseamna ca nu ne impartasesc pe deplin sentimentele.

Imposibilul devine posibil!

In fiecare zi mai citesc cate un blog si ma gandesc ca desi am suferit enorm acum ceva timp,e incomparabil cu ceea ce li se intampla altora.Altii si altii care nu isi plang de mila defapt ci simt nevoia doar sa se descarce in fata unora care pot aprecia sau nu,dar asta e mai putin important.

Stiu ca tot ce scriu aici e citit si de oameni care desi teoretic ma urasc continua sa fie interesati.Daca esti printre 

cei ce sustin sus si tare ca n-au nici o legatura cu mine dar totusi imi citesti blogul,afla ca desi am stiut ca se intampla asta nu mi-am putut explica niciodata de ce.

Dar am aflat ca sunt si oameni care apreciaza cu adevarat si nu se sfiesc sa recunoasca asta,carora le multumesc.

Nu am facut blogul din disperarea de a fi cineva sau pentru a sti ca,cineva ma compatimeste.Am facut asta din simplu fapt ca am vrut sa ma descarc si de ce nu am vrut sa le demonstrez si altora ca sentimentele mele nu erau si nu sunt niste inventii.

N-am incercat niciodata sa neg c-am iubit acum mult timp o persoana aleasa gresit.Desi dragostea nu e un calcul,uneori isi permite sa dea erori pe care mi le asum si din care am inceput sa invat.Daca nu exista el,acum altcineva era incapabil sa imi vindece sufletul.Asa ca uneori e imposibil de crezut,dar le putem multumi acelor oameni pe care i-am blestemat zile in sir...pentru simplu fapt ca au simulat un sfarsit urmat de-un inceput mult mai luminos!
P.s:Totul daca nu urasti.:)

One last mesage...

Poate intotdeauna am stiut sa iubesc dar totusi am invatat ca trebuie sa uit ceea ce nu merita iubit.Si poate nu mereu mi-am luat adio amiabil,sau poate n-am facut-o deloc.
Unii refuza practic o prietenie draguta de dragul vremurilor bune si cred ca nu vorbesc numai in numele meu.E foarte greu sa imbunatatesti ceva din stadiul asta si inca ma mir ca am incercat sa transform ura in prietenie.Am realizat ca nu sunt Dumnezeu sa schimb cursul intamplarilor si de atunci prefer sa nu ma mai complic.Distanta e cel mai bun si mai definitoriu cuvant.
Spatiul acela pe care-l rezervi practic pentru ura.Unde ea se poate manifesta fara sa fim obligati s-o asistam sau s-o bagam in seama.Nu ma surprinde ca incearca in fiecare zi din rasputeri sa-si mareasca arealul.
Insa ea e unul din acele sentimente care daca iubesti...dispare.
Poate pentru unii reprezinta o satisfactie dar...
Intr-o zi multi se vor satura de certuri,tipete,contraziceri sau jicniri si pentru unii poate va fi dezamagitor sa afle ca au urat oameni care in loc sa le dea apa la moara si-au vazut de viata.
Si imi vin in minte versurile lui Guess Who:
"Pui tot pe foc si ma privesti ca p-un escroc
Eu nu mai te provoc,tu nu mai taci deloc
O iau din loc si nu doar ca sa am de unde sa ma intorc
In sinea ta iti vine sa arunci cu toate dupa mine
Cu sfaturile tale,ce sa fac de azi pe maine"
Ma bucur pentru prima oara in viata pentru mine caci am lasat ura la o parte si mi-am vazut de ale mele iubind si multumindu-i lui Dumnezeu ca exista atatea lucruri care ma fac fericita!
One last mesage:

-

Am realizat ca putini oameni reusesc sa fie fericiti daca nu fac rau altora.Dar tot aceia sunt cei care pierd atat de des lucrurile cu adevarat valoroase in viata lor...

Le pierd din simplu motiv ca in loc sa se bucure de ele,ei zambesc satisfacuti de fiecare data cand cineva pateste ceva rau.

Dar nu vreau sa scriu despre ei,blogul asta e ticsit de postari pentru o persoana la fel.

A venit si Pastele...Nici nu stiu cum a trecut atat de repede timpul,parca mai ieri era iarna....Dar mai bine primavara.

Mai bine din simplu motiv ca Soarele asta l-am asteptat de-atata amar de timp si in sfarsit straluceste pe-un cer albastru si face pe oricine sa zambeasca.

De Paste nu-mi pot dori nimic.Am totul...

Totusi inca ma gandesc la declaratia pe care trebuie s-o fac pentru Miss si Mister absolvent.[8-|]

Am scris ceva insa de cele mai multe ori cred ca trebuie sa schimb cate un cuvant sau sa mai adaug cate o virgula.M-am gandit la o declaratie trista,rezumata la o poveste veche...dar nu vreau sa-i fac pe toti sa planga asa ca ma incanta mai mult orice alta varianta.

Idei?!