Sunt o frunza minuscula in arborele tau,iarna ma ofilesc si primavara rasar din nou...si tot asa.Dar drumul pana jos e lung...Vreau sa ma intorc pe creanga care ma sustinea cu,cat ma indrept spre pamant mai mult...dar nu pot sa strig,nu pot...dar trebuie!Trebuie sa-ti urlu` ca
Tu nu esti ca ei!Si nici n-ai fost,n-ai cum sa te regasesti in toti acesti oameni fara suflet,pentru ca tu ai suflet!Tu stii sa
Si-am invatat sa fac toate astea poate inainte decat ar fi trebuit dar poate "Cu cat e mai repede cu atat e mai bine"...Si-as mai putea invata si altele,toate de la Tine.Si-ti multumesc din nou...pentru ca existi.Si asta spune totul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu