Si ce daca m-am chinuit atata timp?Uneori invatam ca nu toate lucrurile pe care le facem
conteaza...
Si chiar daca conteaza nu e important pentru cine ar trebui sa fie.
Dar nu conteaza nici asta.
E doar o viata de om.Si viata ar trebui sa fie cel mai frumos lucru pe care il detine cineva.Dar ea se poate transforma intr-un jeg.Un jeg odios,pe care incepi sa-l urasti cu fiecare zi mai mult.
Si totusi nu-i mereu asa.Poti sa-ti iubesti jegul asta numit viata.Da,da!Si inca cum!In momentele in care suntem gata sa renuntam la ea,incepem mereu sa realizam cat inseamna.Mult,dar degeaba...Si fara sens.
Ne e frica,da ba!Aproape tuturor sa uitam ca mai avem si-o viata...Si-un orgoliu,si-o mandrie..apai sa renuntam la ele.Toti am prefera sa nu existe toate astea.Sa nu fim judecati pentru nimic,sa nu fie nimic care sa se numeasca "gresit" si totul sa fie doar "perfect".
Ar fi corect totul si executat perfect.
Ar fi real si negresit.
Am putea iubi fara sa fim judecati si fara sa suferim,suferinta e unul din lucrurile "gresite".Am putea iubi fara a fi iubiti fiind un lucru "perfect".
Si cat contrazice asta realitatea,dragul meu...
P.S:Azi mi-e frica mai mult ca niciodata de influenta pe care-o ai asupra mea.Ori mor,ori zbor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu