Moartea,un lucru mai simplu.

"-Hei!
-Bunaaa!
-Ce faci?
-Te iubesc tu ce faci?
-Si eu te iubesc.
-Eu mai mult.
-Nu,nu.Eu te iubesc enorm.
-Eu te iubesc cum nimeni n-a facut-o.
-Serios?
-Da.Nici nu iti inchipui.De-as putea sa-ti demonstrez.
-Nu-i nevoie,te cred oricum iubita.Nu m-ai mintit niciodata.
-Asa e.Si o sa stam amandoi atarnati pe-un leagan agatat de Luna.Si Luna o sa fie plina.Si n-as cadea niciodata caci as fi langa tine.
-Si eu te-as tine strans,sa nu te pierd.Insemni atat de mult!"Inainte nu eram sigur dar acum...Te iubesc de nu ma vad pe mine."(mai stii?)
-Ce bine e,ma simt atat de bine.Sper sa nu-mi dispara zambetul asta niciodata.
-Si eu sper,o sa vezi,alaturi de mine o sa zambesti pentru totdeauna."

Suna siropos,dar asa se comporta oamenii care se iubesc cu adevarat.Si tot ei se despart intr-o zi...ce tragic,adica cu-adevarat.Unii isi mai spun si "Important e ca am gasit pe cineva potrivit pentru mine" iti aduci aminte?
Dar lasa,asta e Trecutul nu?Eu n-as putea sa traiesc fara trecut,sau as trai fericita ca nu te-am iubit si-apoi sa ma faci sa....sa...sufar?Sau e putin spus?
Imi spuneam aseara ca mai bine m-as arunca intr-o prapastie decat sa fi simtit ce simteam,de la soc as muri in timp ce cad nu cand ajung jos.
N-ai plans niciodata nu?La mine a devenit un mod de viata.Nu.Gresesc.Mai schitez un zambet uneori,mai rad si eu la glumele altora,asta ar face un om normal si altii trebuie sa ma vada asa.
Ce-ar fi daca ar sti toti ca inauntru ma chinuie ceva groaznic?Care ma omoara cu fiecare zi mai mult?Dar si Moartea chiar ar fi un lucru mai simplu,mai usor...Nu te doare,doar mori.Nu simti nimic.
Pe cand acum,doar ochii pot sa-ti arate cat mi-e de greu.
                              For M.