Childhood

Imi rasuna in minte o voce pierduta si soptita..."Miruneeeel".Asa ma porecleau toti cand eram mica,mama,bunica,verisoara,bunicul...Mereu revederea cu unii incepea cu acest cuvant si c-o imbratisare calda.

N-am putut sa nu-mi aduc aminte de asta ieri,cand l-am auzit din nou.

Mi-am dat seama ca defapt eu nu mai eram "aia mica" ci crescusem atat de mult...Atat de mult incat amintirea a fost una destul de incetosata.Am devenit din copila de alta data de 1 m 30,vesela,cu hainele sifonate si uneori puse stramb,cu ochii verzui si sinceri o persoana superioara a carui zambet nu mai e unul inevitabil ci...recompensa cea mare dupa luni de suferinta.

Atunci plangeam daca ma impiedicam,cadeam si ma loveam iar acum as plange de dezamagire.Am invatat ca "juliturile din genunchi se vindeca mai repede decat inimile frante".

Insa oricat de schimbati am fi,copilul din noi nu moare niciodata.Se regaseste in fiecare zambet inocent si-n fiecare gest copilaresc indiferent ca ai 15,20,40,60 de ani.

P.S:We picture love as heart-shaped because we do not know the shape of the soul.

(Robert Brault)

Fericire

  Acum putin timp eram gata sa ma sacrific doar,doar o sa primesc si eu din fericirea aceea considerata suprema si greu de obtinut.

Mintea mea ingreunata de-un singur lucru ma facea sa cred ca ea se gaseste doar in persoana unui om.Dar gresea.Nu de putine ori am incetat sa cred ca mai exista.Blestem zilele in care nimic n-avea sens si urasc clipele in care lacrimile imi intindeau rimelul si ochii mi-erau rosii si ma usturau.Cataloghez fiecare minut in care simteam o durere groaznica in piept ca fiind imaginar,caci durerea nu era provocata de-o forta fizica.Era doar asa...pusa acolo ca sa existe si sa imi chinuie trupul aproape sfarsit.

Pana cand acum aproape 2 luni mi-am dat seama ca intuitia mea era gresita.Acum sunt fericita,implinita,iubita si increzatoare.Ii multumesc unui singur om ca m-a facut sa-mi revin printr-un procedeu mai simplu ca oricare:

EL m-a iubit si ma iubeste.

Eu sunt...

Daca vreodata voi fi prea schimbata ca sa ma mai poti recunoaste sa stii ca voi ramane intotdeauna aceeasi de dragul tau...Mereu pentru tine si noi,nu pentru altii.Caci altii nu (mai) merita.Sa stii ca nu va muri din mine niciodata acea fata pe care-o cunosteai si la inceput.
Eu sunt...
Sunt persoana care zambeste larg cand te vede.
Care stie ca are nevoie de tine sa poata tine capul sus.
Care te iubeste pentru ceea ce esti,indiferent de defecte.
Pentru care nu conteaza trecutul,ci doar prezentul.
Pentru care tu ai reprezentat de la bun inceput lumina.
Careia i se taie respiratia cand primeste un mesaj cu "Te IUBESC te IUBESC te IUBESC[...]Te IUBESC te IUBESC te IUBESC mult mult mult mult mult mult".
Care apreciaza orice gest indiferent cat de mic este.
Care s-a chinuit 3 ore sa-ti zica ca te iubeste si a fost atat de ingrijorata ca nu-i momentul potrivit incat n-a mai facut-o...
In care ar trebui sa ai incredere,caci nu te va dezamagi.
Care recunoaste ca a petrecut unele din cele mai frumoase momente alaturi de tine.
De care si-ar dori sa nu uiti niciodata.
Care n-ar putea sa-ti ofere nimic mai mult decat propria ei fiinta.
Care te iubeste neconditionat si o va face in continuare.
Care nu te minte...
Intotdeauna voi fi eu aceea...Fara numeroase masti pentru situatii diferite...in stare de multe pentru noi!

Noi

Astazi am aflat ca prefer o viata linistita.
Fara hohote de ras,fara prieteni falsi,fara zgomot,bataie de joc,tigari sau betii la fiecare sfarsit de saptamana.
De acum o sa ma eliberez de toate astea pentru ca sunt lucruri mult mai bune pe care as putea sa le fac fara sa cad prada unor vicii sau sa fiu obligata sa suport oameni pe care nu-i agreez.
N-as mai pleca niciodata din poiana aia inconjurata de copaci si aer curat.+EL.Pentru ca peisajul ar fi fost trist fara...
Am certitudinea ca nici o tentatie n-ar mai putea sa ma traga spre ea,sa-mi faca incet cu ochiul si eu sa ma las prada ei cu usurinta.
Stiu ca atata timp cat 2 brate imi cuprind mijlocul,nimic nu ma mai poate distrage de la tot ce-am visat vreodata.N-am sa-l las sa plece!Niciodata.E asa cum mi-am dorit...si cum cei dinaintea lui n-au putut sa fie.
Nu vreau nici macar sa glumesc sau sa prevad ziua in care nu va mai fi.Dezastru si chin sunt 2 cuvinte mult prea mici pentru ce-as simti atunci...Mi-e groaza sa ma gandesc la asta,de aceea sper intr-o poveste fara sfarsit.
Pare basm...Pe motiv ca doar in basme printul si printesa au trait fericiti pana cand moartea i-a despartit.Dar noi suntem niste simpli oameni pentru care o viata-i prea putin...

Poveste

Numele ei era Mara.Habar n-am de ce i-am spus asa si nici nu stiu cum mintea mea a nascocit in cateva secunde o poveste despre ea desi nu exista in realitate.
Avea ochii verzi,si parul saten deschis.Ii placea sa se imbrace colorat si viata ei era doar in nuante de roz pal.
Nu stia cum e sa iubesti,fusese indragostita de cateva ori insa ceva superficial si pentru putin timp si in cele din urma a aflat.
Era septembrie cand s-au imprietenit si ianuarie cand a stiut ca el e cum n-a fost niciunul din acei pusti imaturi pe care-i cunoscuse inainte.
Si el o iubea,era fermecat la fel ca si ea.
Insa povestea lor n-a fost menita sa dureze.In irisi li se citea durerea care urla la despartire,dar amandoi taceau.Si-au promis ca vor ramane prieteni desi era greu pentru fiecare.
Se vedeau in fiecare zi la liceu,amintindu-si mereu de clipele in care erau fericiti impreuna.Era...diferit.Dar niciunul nu mai putea face nimic,pentru ca acum...era prea tarziu;niciunul nu mai indraznea macar sa aduca vorba despre trecut.
Pana cand intr-o zi au discutat,si-au discutat,si iar au discutat.Despre ce?Si-au spus ca regreta,ca n-ar fi vrut sa fi fost asa si ca au suferit enorm in tot timpul asta.
Au plecat in drumul lor si si-au promis ca e mai bine pentru amandoi sa nu se mai vada niciodata.
In acea noapte au privit luna plina,fiecare din locul lui si el a decis sa-i scrie o scrisoare pe care avea in gand sa i-o trimita ziua urmatoare:
"Iubita mea,defapt nu...am pierdut de mult dreptul sa-ti mai zic asa si a fost numai vina mea.Stiam,iti jur!Stiam ca esti unica si totusi te-am lasat sa te duci...sa zbori in secunda 2 din viata mea,de peste tot...N-am crezut niciodata ca-mi va fi atat de greu pentru ca am trecut prin multe dar niciuna la fel.Ieri cand ne-am luat adio am simtit ca pamantul imi pleaca de sub picioare pentru ca tu-mi erai tarana si-acum nu mai esti.M-am dus acasa ca un soldat invins pe front si-am inceput sa plang ca un copil.Pana mai azi erai acolo,la liceu,in fata clasei mele si te uitai pe fereastra iar acum...o sa fie doar vantul ce flutura niste frunze speriate pe trotuarul ce-ti simte lipsa pasilor.De maine,nici acolo n-o sa mai fii.
Vroiam sa stii asta inainte sa...sa..sa nu stiu!Presimt o noapte lunga caci Luna Plina imi lumineaza in geam si n-o sa pot sa pun geana pe geana.
Am fost aproape sa te uit fiindca am crezut ca o alta Ea te poate inlocui.O chema ceva cu L.dar n-am reusit decat sa fiu si mai confuz caci intai eram prieteni foarte buni si-atat.
O sa-mi aduc aminte in fiecare zi,iti promit!Nu stiu de ce,dar o fac pentru ca nu stiu alta cale.
Te-am iubit si te iubesc pentru simpletea ta,pentru zambetul tau,pentru parfumul tau,pentru hainele tale,pentru sarutul tau,pentru imbratisarea ta,pana si pentru faptul ca numele tau are aceeasi initiala cu al meu.
Fara dragostea ta presimt c-o sa ma sting.
                          Al tau,pardon...Nu mai sunt al tau.
                               Aici ti-a scris doar...Nimeni fara tine.
"
A plecat dimineata sa-i puna scrisoarea pe pervazul geamului unde obisnuia sa vina in unele seri.
Desi statea in celalalt capat al orasului a schimbat 2 autobuze si-un tramvai pana sa ajunga la ea.Obosit,a trecut strada fara a se uita in stanga si in dreapta si a fost izbit puternic de o masina.A murit...
In buzunar i-a fost gasita scrisoarea,pe care cei de la politie i-au inmanat-o Marei.A fost socata si a izbucnit in plans...
Atunci,abia atunci a realizat ca in dragoste nimic nu e gresit si ca ea moare odata cu fiecare din noi.

Inspiratie.

A trecut atat de mult timp si parca totul s-a intamplat asa de repede.Nu o sa uit niciodata prima imbratisare si primele momente in care am avut certitudinea ca mi-e mai bine.

Nu am fost niciodata genul care a pus suflet in persoana oricui desi m-am atasat repede si-am sfarsit plangandu-mi propria poveste in care mai devreme sau mai tarziu...am ramas doar eu.Si atunci...nimeni n-a plans cu mine.Au fost doar oameni care mai tarziu mi-au marturisit ca regreta,mi-au privit suferinta in ochi si m-au imbratisat desi stiau ca tot ei mi-au provocat-o...desi n-am spus asta niciodata,am apreciat si-o sa apreciez chiar daca este sau va fi prea tarziu.

Poate te regasesti in ceea ce scriu sau esti unul din acele fiinte care ma iubesc,le iubesc si fara de care viata mea ar fi un nimic.

Am realizat ca indiferent de modul cum cunosti oamenii ei pot deveni totul pentru tine:fie ca unul era atat de dragut in curtea scolii cu un copil in brate,fie ca ti-a zambit usor si te-a privit frumos,fie ca ti-a fost intai prieten si mai apoi ai decis sa ii daruiesti tot ce ai mai bun...

Fericirea iti poate invada viata cand te astepti mai putin,valseaza incet pe notele unui cantec mirific al destinului...Insa de la extaz la agonie nu e decat un pas iar timpul se deruleaza mai rapid ca orice.Nu te asteapta sa te bucuri,sa razi caci el trece...si-aduce in zborul sau lucruri neasteptate.

Sunt fericita,iubesc si n-am sa irosesc asta..caci timpul...nu asteapta pe nimeni!

Realizare.

Eram pe punctul de a renunta.Credeam ca nimeni nu-mi va gasi piesele lipsa din puzzle-ul unei vieti pe dos.Nici o convingere nu mai era valabila,nimic nu ma ajuta sa pot sa cred ca inca exista o farama de lumina in intunericul cumplit in care ma afundasem.

Dar a venit,persoana potrivita apare cand o astepti cel mai putin.

El...e...al meu.Al meu pentru ca posed tot ce are el mai bun si-i ofer la randul meu acelasi lucru.

Nu e minunat,e extraordinar.Nu e plinut,e potrivit.Nu e ipocrit,ma respecta.Nu e egoist,se multumeste cu ce are.Nu minte,e sincer.Nu e visator,e realist.Nu ma adora,ma iubeste.Nu il idolatrizez,il iubesc si eu. 

Au fost destui oameni...care m-au ajutat sa trec peste momente groaznice.Si sunt putini,de aceea n-am sa-i uit niciodata.N-am sa-i uit nici pe cei care mi-au facut atata rau,pentru ca-i imposibil...Dar am dreptul inainte de toate sa-i urasc,sa-i detest si sa le zambesc ironic cum o fac si ei.

Iar celorlalti si LUI...ma repet,n-as putea sa le multumesc niciodata indeajuns.

Poti disparea?

Sa vezi si tu cum e cand ura atinge apogeul si rabufneste cum se poate mai rau.
Sa nu-mi spui ca n-am avut dreptate caci stiu ca minti.
Am transformat ceva frumos in ceva oribil,doar pentru ca asa am vrut noi si orgoliile noastre prostesti.
Si ne doare practic undeva...pentru ca acum suntem fericiti pe cont propriu fara a mai depinde macar 0,1% unul de altul.Dar nu-mi pasa,prefer sa trec prin tine cu privirea ca si cum n-ai reprezenta decat aer.Gol.Vechi.Trist.
Nici prieten,nici nimic.Esti nimic de azi,cum mi-am dorit mereu sa fii!Pentru ca nimicurile nu dor,nu critica,nu asteapta,ele...ele tac.
Iti spuneam candva ca poti fi si un fir de praf,daca stiu ca esti cel de care ma face sa rad in timp ce plang nu-mi pasa.Ce prostii!Cum puteam sa spun asa ceva?Eu?!EUUU?!
Evident,deliram.Ce alta explicatie ar mai fi?!Eram oarba poate si sentimentele mele legate la ochi si ele.
Insa mereu stim sa gasim argumente atunci cand uram pe cineva pe care candva l-am adorat...I-am multumit pentru tot,dar nu s-a chinuit macar sa zica "cu placere"cu sarcasmu-i definitoriu.Asa ca pentru ce atata oboseala?Inutil omule,inutil!
Mai bine ma retrag unde mi-e locul.Sunt convinsa pe cine iubesc si n-ar trebui sa-mi fac nici o grija.Trecutul nu-i o grija,e-o amintire proasta si-atat.
Nu vreau sa pierd nimic...caci am chiar prea mult decat mi-as fi putut dori vreodata.
Si daca totusi trebuie sa renunt la ceva...Adio Trecut!

Promisiune.

Dupa atata experienta,si iar experienta am invatat un lucru.Nu trebuie niciodata sa astepti pana pierzi pe cineva(ceva) ca mai apoi sa te vaiti in lung si-n lat tuturor ca nu l-ai pretuit cand a fost al tau.
Recunosc,am fost imatura...sau...spune-mi cum vrei,pentru ca am facut si eu acelasi lucru.Nu-i o noutate,drept dovada cateva zeci de postari pe care le-am scris zi de zi,pentru care ideile erau nesfarsite.Erau prea multe...prea mult rau pe care eram incapabila sa-l port de una singura.Ma catalogam singura ca fiind o maniaca,caci asta devenisem incetul cu incetul.Disperata de-o doza zilnica din formula speranta+vise+dezastru=venin aproape letal.
Sunt o norocoasa ca nu m-a omorat pe dinauntru complet si ca am avut puterea sa trec peste.In momente ca alea,nici nu-ti trece prin cap ca poti primi lucruri mai bune decat incertitudini.Si sunt,sunt milioane de chestii de n ori mai importante si care merita mai multa ostenire.
Cat de implinit te simti cand cineva te priveste in ochi si-ti spune ca te iubeste?nu poti sa zici foarte,nici extrem,nici ultra fericita...pentru ca nu este grad de comparatie.
Mi-a fost greu ce-i drept de cele mai multe ori sa fac asta...Chiar daca am simtit-o cu toata fiinta mea.
Dar promit c-o sa vina si clipa asta,unii merita chiar mai mult decat atat.

Indemn.

Si lasa-ti sufletul sa zboare

Purtat de adierea blanda a vantului de primavara

Fii fericit pentru altii

Si...nu uri pe nimeni...

Iarta-i,caci toti merita o sansa.

Iar fiecaruia sa-i oferi cate-un zambet

Chiar daca nici nu-ti trece prin cap sa-l saluti.

Pe langa toate astea...

Iubeste,

Apreciaza,

Daruieste-te pe tine insuti.

Pentru unii nimic n-ar insemna mai mult.

Nu astepta sfarsitul ca mai apoi sa faci ceva

Nu-ti imagina ca nu vine acel moment cand...

"O sa fie prea tarziu..."

Asa ca fa din fiecare ocazie un nou inceput.

Parfumul florilor,oamenii dragi si urarile

Sunt doar cateva din milioanele de lucruri

Care-ti fac viata mai frumoasa.

Multumeste-le acelor persoane care

Ti-au dat ce au avut mai bun din ele,

Chiar daca n-ai vazut atunci.

Nu lasa nimic...pe maine.

Moment.

Trupu-mi e autostrada

Pe care degetele tale se plimba incet.

Mi-as fi dorit atat de mult

Sa fi gasit momentul acela mai potrivit decat toate,

In care sa-ti spun ca Te Iubesc.
Insa cuvintele erau de prisos.
Am simtit mai mult decat oricand
Ca merita sa traiesc...
In acceasi masura pentru mine cat si pentru noi.
As derula aceeasi seara pentru vesnicie,
Ca pe-un film la care ma uit iar si iar
Precum o maniaca.
In care personaj pricipal...
Suntem Noi.

Unicul.

Si am stiut de cand te-am vazut,ca numai tu,iarna,poti fi vara mea.

Si numai tu m-ai propulsat spre fericire cand am cazut.

Ai fost singurul printre cativa altii care a reusit

Si asteptam,te asteptam de mult.

Am invatat sa nu mai cred in vorbe mari,

Si stiu ca orice cuvant pe care-l spui

Oricat ar fi de mic,nu minte.

Comparativ cu vremurile apuse

Am doar certitudinea ca insemn ceva pentru cineva,

Iar in ochii mei,nimic nu cantareste mai mult.

.

Aduc un omagiu trecutului uitat,si-i plantez pe mormant ghiocei desi nu merita atentie.

L-am ingropat acum ceva timp.

Si-n aceeasi zi as inchina un pahar:in cinstea noii vieti,ce-si trage inceputurile din tarana trecutului,a inceputurilor lui perfecte...

Fara a lua in calcul ecuatia sfarsitului.

      "Am invatat sa iau totul de la inceput.Primul cuvant a fost amintire."

                                                                           (Ionut Caragea)

Postare in numele trecutului

Strangeam punga de pufuleti in mana si parca tot aerul din lume fusese furat.L-am vazut cum pasea indiferent iesind din scara blocului,punandu-si gluga pe cap si zambind acru.
Stiam ca momentele cand simt ca il urasc sunt dese,dar oare atat de mult?
Nu mi-as dori decat sa nu mai ascund faptul ca sentimentul asta de ura ciudat e pentru cat de dureros am cazut.Din plin,asa cum se pricepe el s-o faca!Si mai stie sa apara atunci cand nu trebuie,cand mi-e lumea mai draga si fericirea mai mare.
Rade si m-am obisnuit sa nu-l privesc in ochi.I i-as scoate de-as putea desi erau candva cei care vorbeau cand el tacea.
M-am chinuit saptamani intregi sa ma hotarasc daca sa postez asta sau nu si am ajuns la concluzia ca nu as gresi cu nimic.E o greseala sa simti ca cineva taraste in el tot trecutul ala dezastruos si sa-l urasti pentru asta?
Nu-i o ura inversunata,ci mi-as dori doar ca nimic si mai ales nimeni sa nu-mi mai aduca aminte de vremurile de demult.
Acum,stiu ca asta nu se poate intampla.Asa ca nu-mi ramane sa ma bucur de primavara,de cineva care ma iubeste si de un prezent pe care nu-l pot descrie in cuvinte.

Primavara incepe cu tine.

Primavara incepe cu tine,

Tu,om de-al carui mana ma agat..

Tu n-ai nevoie de martisoare

Si nici eu de flori care sa-mi imbacseasca camera

Cu miresme dulci-amarui...

Caci pentru mine,nimic nu-i mai primavaratic

Decat parfumul tau..

Nici acum n-as sti cat ar trebui sa-ti multumesc,

Pentru ca m-ai scos incetul cu incetul din infern

Si m-ai ridicat direct la Cer.

Poate par penibila,cum ar crede unii

Dar prefer sa fiu o penibila fericita

Decat o penibila ruinata.