Si totusi...

Lasa-ma sa-ti fiu ochi sa te indrept cu privirea spre cer,

Spre luna care se transforma din jumatati in sferturi si-apoi se intregeste iar

Spre noaptea calda de vara ce bate in geam

Spre stele argintii...

Si lasa-ma sa-ti fiu gand sa nu te las sa uiti

Acel sfarsit de iarna si primavara-ntreaga

In care eu am renascut prin tine.

Am fost atat de-aproape de-un dezastru lung si dureros,

Incat nu stiu de unde,cand si cum ai aparut

Insa admir cat de subtil te-ai strecurat in sufletul meu

Si ai indepartat usor,usor tot ce-a fost rau.

Esti aerul ce imi improspateaza ziua,

Iar ochii tai sunt cerul ce mi-o-nsenineaza

E prea mult spus ca esti un Inger,

Si totusi ai ceva divin...

Scrisoare.Fictiune

[Fictiune,scrisoare catre nimeni.]

Draga nimeni,

Mereu am avut impulsul sa-ti scriu o scrisoare dar intotdeauna mi-am adus aminte ca nu pot si nu reuseam niciodata s-o duc la final.Scriam cateva randuri si-apoi..ma opream invinsa de faptul ca oricum a trecut mult timp...

Te simt intotdeauna inainte sa-mi treci prin cale si te vad urmarindu-ma cu privirea secunde bune dar n-am spus nimic.Mi-a fost de ajuns sa-mi conturez pe buze un zambet fad si-atat!

Am pastrat in mine fiecare atingere si fiecare gest,iar mana mea inca o poate cuprinde doar pe-a ta.Ochii mei n-ar vedea pe nimeni mai frumos,atent,bun sau amuzant.

Ma bucur nespus ca n-ai vrut si n-ai reusit sa ma faci sa sufar pana acum si daca totusi s-a intamplat asta,te-am iertat de mult caci stiu ca meriti.

In fiecare zi te vad deci pot sa spun ca nu-ti duc lipsa prea mult.Mereu atent la felul in care arati dar atent si la mine.Nici o problema,recunosc eu pentru tine!

Mi-a placut intotdeauna sa cred ca nu exista nici un obstacol intre noi si inca rezist cu ideea.Pentru ca stiu ca tot ce pot sa fac este sa astept...desi inca nu stiu concret ce anume.(dar se vor rezolva muulte probleme)

Nu ti-am spus niciodata ca te iubesc,mi-era prea teama de-un "si eu" si asta pentru ca...mi-era frica c-o sa ma indragostesc atat de tare incat nimeni nu va mai putea face nimic.Nu vroiam sa devin "Cauza pierduta" a nimanui.

Cred ca in sfarsit am dus la capat ceea ce ma chinui de mult sa scriu..."

Precizez ca si la inceput : aceasta scrisoare nu este destinata nimanui,e doar o creatie pe moment ce tine de imaginar.

Words...

Uneori trebuie sa vedem dincolo de cuvinte.Acolo unde sufletul vorbeste si unde nu toti avem acces.

Aparenta in cazul de mai sus inseala si de aceea mi-a placut atat de mult fotografia.Poate si pentru faptul ca am fost si eu candva in aceeasi situatie:cand mainile scriau ceva cu toate ca inima-mi dicta cu totul altceva.

De atatea ori a parut asa usor sa minti si sa ascunzi lucruri,incat niciodata nu mi-as fi imaginat ce dureros e sa-ti maschezi propriile sentimente si trairi.

Dar acum nu mai am nevoie sa ascund nimic caci tot ce simt se indreapta spre locul in care trebuie sa fie;acolo unde cineva are grija de sufletul meu permanent,si nu-l lasa sub nici un chip sa calce stramb sau sa...plece.

P.S:Sunt atat de fericita pe cat mi-e de dor de tine...si cat imi lipsesti,nu stiu a spune in cuvinte.

Dream

Putini sunt aceia care simt cand ceva merge prost si apar exact atunci cand ai nevoie de ei...

De care desi ai nevoie nu vrei sa-i vezi...

Putini sunt cei care te fac sa zambesti aproape incontrolabil si care stiu ceea ce simti cu-adevarat.

Dar numai unul e cel ce face din tine cineva mai bun,care te iubeste pentru ceea ce esti si nu-ti cere nimic in schimb.Cel care chiar daca ar fi la cativa cm distanta,mi-ar lipsi si l-as vrea mai aproape.De care m-as indragosti in fiecare zi mai mult si in ochi caruia m-as pierde fara sa-mi doresc sa mai gasesc drumul inapoi la realitate.
Si daca m-as lua dupa nu stiu ce nebun care a prevestit sfarsitul lumii la ora 4:00 pe 22 mai n-as mai avea la ce sa visez.Sau poate un singur lucru,pentru a noi oamenii suntem egoisti si ne dorim intotdeauna mai mult: sa trec cu bine si peste asta,si la celalalt capat al drumului sa fie acel cineva pe care l-as prinde de mana si nu m-ar lasa singura prada pustietatii sfarsitului.
Dar sunt dorinte pentru ca maine la 4 o sa dorm si-o sa visez ceva ciudat caci saptamana asta numai de asta am avut parte:cum cineva incerca din rasputeri sa ma omoare si in urmatoarea noapte ma invita la suc.Ce...coincidente!
Insa desi cred in vise si in semnificatia lor,o sa ma bucur ca n-am trait nimic din toate astea pe pielea mea si o sa ma gandesc ce altceva ma va mai surpinde in somn asta-seara.

Let's play a game...

Dragostea este un joc al pierzatorilor.Ramai singur si poate ca uneori e singurul lucru in care te poti refugia.Ea invinge lacrimile si le provoaca in acelasi timp atat de usor,neiertator de usor uneori...

Indeplineste visele si le stinge la fel de subit cum au inceput.Doar daca iubesti poti sa renunti din simplu motiv pentru ca asa-i mai convenabil.Poti sa privesti cum ii e lui bine in timp ce tu te afunzi in durere si taci zambind ca si cum nimic nu se petrece...

Doar asa poti sa fii cine nu vrei sa fii sau sa devii cineva cu totul diferit.

Ea trage sforile si noi suntem marionetele ei preferate.Ne ia si ne foloseste in spectacolele ei cu o durata atat de lunga uneori...Ne ciocneste si ne apropie,ne baga in pamant si ne ridica la cer din nou pierzand notiunea timpului...

Fericirea e-atunci cand ne contopeste si ne leaga sforile pe vesnicie.Atunci cand nu exista sfarsit si nici abisuri negre in care sa te pierzi...Cand nu te temi de clipa urmatoare sau de rasturnari de situatie si n-ai in urma cui regreta...

E frumos sa fii fericit,dar putini au putut sa prinda in palme macar o mica parte din ea...

Advice:

P.s

"Dragă tu, te iubesc. Eşti departe. Iar eu mă urăsc că sunt aici şi nu sunt acolo."(Cata)
Asta as fi rostit in mod normal de fiecare data cand imi aminteam cat de greu mi-e...M-as fi detestat pana si pe mine insumi ca nu sunt asa cum trebuie,ca nu ating perfectiunea in fata unui simplu om care orice as fi facut era absent.
Simt in sfarsit ca pot sa fiu eu insumi,si pentru asta cineva sa ma iubeasca.Sa ma iubeasca pentru ca sunt perfecta pentru el,nu pentru ca trebuie sa devin cineva sau poate ceva ce in mod normal n-as fi fost niciodata.
Dar timpul a trecut,si am inceput in sfarsit sa realizez cat sunt de fericita...Chiar daca unii tind sa creada c-am ales gresit,stiu cu siguranta ca asa mi-a fost cel mai bine.
Ce rost avea sa iert atatea sau sa ma simt bine alaturi de o persoana care "ma iubea"dar totodata a fost  capabila sa-mi faca rau?Poate ca a 2-a zi am regretat intr-o oarecare masura,dar azi sunt convinsa ca am decis ce-a fost mai bine pentru mine.
Stiu ca este trecutul meu si as putea sa ma ascund de orice dar nu de el.Am doar 15 ani si presimt ca viata-mi rezerva mai multe si poate mai grele...Pana atunci o sa zambesc(sper)in continuare caci orice tentatie sau gest poate duce la o situatie tragica.
P.S:Te iubesc!

Sfat

Inca ma surprinde faptul ca intotdeauna am fost "citita"atat de usor de unii oameni.Lucru care n-ar parea anormal odata ce stiu ca ma cunosc foarte bine dar totusi...

Si ma mira si mai tare ca desi mi se spune ca m-am schimbat atat in ultimul timp si ca seman cu altii ,sunt la fel de ghicita din alte puncte de vedere.

Nu sunt altcineva si nici nu voi deveni.

Stiu ca sunt genul de persoana care face destule greseli din care am invatat si invat in continuare.

O sa evit situatiile triste,care incep sa-si faca loc in vietile unor oameni de care imi pare intradevar rau si pe care-i sfatuiesc uneori sa-si asculte si creierul nu doar inima.

Inima e conceputa sa iubeasca si o sa-ti dicteze in fiecare zi acelasi si acelasi lucru indiferent de raul pe care il provoaca.

E trist si doare.Chiar daca ajungi sa zici ca nu-ti pasa...

Daca as avea o reteta a fericirii as da-o tuturor.Sa-i vad pe toti impliniti si cu zambetul pe fata.Dar n-o am...si tot ce pot face uneori este sa dau cate-un sfat.

Fiecare om pe care-l iubim este "de vis"pentru ca e unicul care conteaza in orice moment al vietii.Conteaza fiindca ti-l doresti mereu aproape,vrei sa te stranga in brate cand ti-e greu si sa -ti fie alaturi chiar si cand gresesti.

Desi unii nu fac asta din simplu fapt pentru ca nu sunt genul...Nu inseamna ca nu ne impartasesc pe deplin sentimentele.

Imposibilul devine posibil!

In fiecare zi mai citesc cate un blog si ma gandesc ca desi am suferit enorm acum ceva timp,e incomparabil cu ceea ce li se intampla altora.Altii si altii care nu isi plang de mila defapt ci simt nevoia doar sa se descarce in fata unora care pot aprecia sau nu,dar asta e mai putin important.

Stiu ca tot ce scriu aici e citit si de oameni care desi teoretic ma urasc continua sa fie interesati.Daca esti printre 

cei ce sustin sus si tare ca n-au nici o legatura cu mine dar totusi imi citesti blogul,afla ca desi am stiut ca se intampla asta nu mi-am putut explica niciodata de ce.

Dar am aflat ca sunt si oameni care apreciaza cu adevarat si nu se sfiesc sa recunoasca asta,carora le multumesc.

Nu am facut blogul din disperarea de a fi cineva sau pentru a sti ca,cineva ma compatimeste.Am facut asta din simplu fapt ca am vrut sa ma descarc si de ce nu am vrut sa le demonstrez si altora ca sentimentele mele nu erau si nu sunt niste inventii.

N-am incercat niciodata sa neg c-am iubit acum mult timp o persoana aleasa gresit.Desi dragostea nu e un calcul,uneori isi permite sa dea erori pe care mi le asum si din care am inceput sa invat.Daca nu exista el,acum altcineva era incapabil sa imi vindece sufletul.Asa ca uneori e imposibil de crezut,dar le putem multumi acelor oameni pe care i-am blestemat zile in sir...pentru simplu fapt ca au simulat un sfarsit urmat de-un inceput mult mai luminos!
P.s:Totul daca nu urasti.:)