Trecut...

N-as fi vrut sa imi aduc aminte de acele zile in care nu-mi trebuia nimic pentru ca...traiam cu impresia ca te am pe tine.Te vroiam langa mine mereu,pentru ca,credeam in tine.Era poate ambitia mea prosteasca de atunci de a avea ceva doar pentru mine.Dar nu-mi parea rau.
Te cunosc de 470 de zile[1 an 4 luni si 3 zile].Adoram parfumul tau,pe care l-as putea simti si azi.Era amprenta ta peste tot ceea ce era pentru mine:scrisori,bilete..Nu le-am rupt.Erau cele mai frumoase cuvinte pe care le-as fi putut auzi vreodata de la cineva.
Nu regret nimic,m-ai facut sa zambesc si chiar nu te condamn ca nu ma iubeai.Stiu ca asa era.
Nu a fost un calvar sa aflu ca se va termina,pentru ca stiam ca inca mai tii la mine.Iadul a inceput dupa.Cand in mintea mea s-a facut o legatura.Era un fel de dragoste mult prea ciudata pentru ceea ce intalnim in fiecare zi.Ceva ce nu putea supravietui pentru mult timp.
Inca si azi,ma impresioneaza faptul ca te superi cand iti spun "N-ai tinut la mine niciodata!"...
Acum,mi-am luat toate lucrurile din templul sufletului tau pentru ca nu mai e Universul meu.E un loc gol,in care din cand in cand mai poposeste cineva dandu-i atentie,apoi pleaca.
Nu te urasc pentru ca m-ai facut sa vars lacrimi,nu te urasc ca m-ai facut sa ma doara.Nu sunt o razbunatoare dar cu toate astea am invins in lupta cu mine de a te uita.
Nu regret ca suntem inca prieteni,dar ma ingrijoreaza ca faci parte din sufletul meu chiar si in calitatea asta[pana la urma asa a inceput Totul...].
Este un singur lucru pe care nu-l voi putea uita oricat as incerca,dar oricum nu vreau s-o fac.Felul cum ma priveau ochii tai,iar eu vedeam prin irisii  Verzi imaginea mea,cu expresia atat de surprinsa de ceea ce vedeam dincolo de ei.
Am plecat din sufletul tau si stiu ca nu va veni ziua in care te vei intoarce...
Nu-mi doresc sa repet clipe,pentru ca am amintiri...
Te-am avut pe tine,am avut dragoste,intelegere si prietenie...Iar atunci,nu-mi doream nimic mai mult.