Nimic

In inima mea sentimentul de confuzie se amesteca cu tristetea.
Sunt sigura ca nici macar nu ma observi,desi stiu ca vezi fiecare privire de a mea tintuita asupra ta.
Pentru mine da,pentru ca privesc in neant.
Vreau fericire!O,da!Exista oare asa ceva?!
Mi'am sfarsit de mult speranta ca exista speranta.E doar un nimic in care crezi.Un nimic,care devine o obsesie pentru ca timpul nu iarta.Timpul trece,desi as vrea sa se intoarca.
Oboseala isi spune cuvantul.
De ce oboseala?!
Pentru ca m'am ostenit sa alerg dupa un vis...
Sunt trista,desi nu inteleg inca de ce.In zilele noastre,conteaza esentialul.Sentimentul pe care il simt,e un esential nedefinit,pentru ca nici macar eu nu imi pot controla emotiile,cu toate ca as vrea.
Esti aproape...Atat de aproape...Si totusi parca apropierea e o departare.O distanta ce doare,pe care ai putea s'o parcurgi cu usurinta cu masina ta...Stiu ca vei intarzia,doar putin..Poate 3 minute...