Renastere

Si totusi orgoliul e mai presus de iubire.De iubirea unora.Dar totul este specific lumii lor,defapt unei lumi din care si eu am facut candva parte pentru putin timp.Mi-era frica sa spun tot ce simt,si chiar iubeam din tot sufletul.Pana cand toate aceste sentimente din ce in ce mai sugrumate de trecerea timpului au disparut.Insa mereu va ramane o urma acolo unde ceva sau cineva a stat multa vreme...

Dar uneori ranile se vindeca.Chiar si cele mai adanci.Si stiu ca a infipt un cutit in inima mea puternic,pana a iesit pe partea opusa.Curgeau siroaie de sange si tu priveai satisfacut.Credeai ca odata cu actul asta a tau de...nu stiu cum sa-i spun,o sa stergi de pe fata pamantului orice urma a iubirii pe care ti-am purtat-o.Si in cele din urma ai reusit,ai distrus absolut tot.Si altcineva a refacut si-i sunt recunoscatoare,si a fost singurul care-a putut.Si de-asta il iubesc.

N-o sa stii niciodata ce simteam.Stropita cu acid,innecata in mercur,taiata,batuta sau chinuita...nimic nu era mai rau.Nici macar toate aceste dureri fizice groaznice.

E,dar acum lasa asta.

Au trecut si-am trecut peste toate.Si nu cred ca o sa ma mai intorc prea curand.Stiu ca nici tu nu-ti doresti asta si..nici eu.

Am un nou drum in fata,unul fara obstacole si fericit.Sunt fericita si mi-e bine.Nu vreau sa-ti fac in ciuda,ci doar sa stii ca nu mai e cum a fost odata...