Zapada,prea multa zapada.
Si-o iarna nesfarsita.
Sa plece afunzandu-se intr-o prapastie adanca.
Mai adanca decat cea in care ferictii cad
Cand...se asteapta mai putin.
N-am nevoie decat de El si aer sa respir,
Atat imi cuprinde lumea.
Atat imi doresc!
Si e peste puterile mele sa-mi dau seama
Cum dintr-un abis infernal
In care iubirea se amesteca cu ura si disperarea,
Am ajuns intr-o dimensiune a fericirii...
Nemarginite.
Si nu-mi doresc sa aflu ce-am pierdut
Caci stiu c-am castigat inzecit.
Dreptul la o viata normala lipsita de griji,
Dreptul la dragoste...
Caci altii si-au batut joc de el.
Nu eu i-am lasat in urma,ci ei m-au lasat pe mine
Dar Trecutul e Trecut si e amintirea unei Eu mult prea credula.
Prezentul,doar Dumnezeu si cu mine stim cat e de minunat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu