Si bausem pana ajunsesem sa nu mai tin minte ce-am facut in ultimele 2 minute.Nu mai puteam sa ma tin pe picioare dar totusi in mintea mea roia acelasi gand.Imi spuneam "Uita-te la el.De ce ma priveste asa?Dar de ce ma intreb eu asta?Sa-l privesc si eu.".Si uite-asa ne-am uitat unul in ochii celuilalt mult timp fara sa ne spunem nimic...
Eu...daca era sa spun ceva...Cred ca eram foarte sincera desi cuvintele ieseau anapoda din gura mea.Insa a venit si momentul ala.
Eram la distanta de-un pas si tin minte ca ti-am jurat ceva.In urmatoarea secunda m-am trezit in bratele tale si-atunci am stiut ca nimic nu ma poate lua de acolo.Nici acum,nici mai tarziu.Si ca am lasat in urma ceva greu de imaginat,dar bine ca acum pot vorbi de el la trecut.Stiam ca o sa treaca,dar nu stiam cand si cum.
Tu esti acel noroc de care-mi spunea cineva ca nu-l cauti,te gaseste el pe tine.Acel om ce imi face ochii sa sclipeasca si gura sa se ascunda in spatele unui zambet larg pe care nu-l mai vazusem de mult,mult timp...Mi-era si dor de el.
Important e ca esti acum,aici.Si nu te-as lasa sa pleci niciodata.Te port in mintea,visurile si inima mea.Zambeste,esti tot ce am mai bun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu