N-am avut niciodata in mintea mea un plan de razbunare.Am urat oameni,dar nu suficient.Nici macar ei n-au stiut si unul din ei nici azi nu stie.Poate senzatia de nervozitate pe care mi-o provoaca va trece intr-o zi,e doar un semn ca amintirea trecutului n-ar putea fi iertata niciodata.Si nu doar amintirea,nici persoana,nimic n-ar mai putea fi recuperat.
Am uitat fiecare atingere pacatoasa si fiecare privire furisata a ochilor lui.Doar simplu fapt ca toate lucurile astea au existat candva ma face sa vreau sa nu fi trait atunci,doar acum.Pentru ca acum e diferit si nimeni nu ma mai priveste cu subinteles,alt El ma priveste cu mangaiere.
Si nu mai sufar si nu sunt nevoita sa zambesc atunci cand sunt trista,pentru ca zambesc mereu.
Nu mai trebuie sa ma prefac ca nu-mi pasa cand defapt imi pasa,ci trebuie sa spun doar ca niciodata nu mi-a pasat de cineva atat de mult.
Nu mai cersesc sentimente pierdute ci primesc si ofer iubire neconditionata.
N-as putea sa compar macar trecutul cu prezentul.Dar ma bucur nespus ca n-o fac.
Trecutul il ingrop in celalalt capat al lumii,il leg cu-n lacat si presar o mantie de ceata peste.Cheia i-o dau celui cu,care l-am impartit,poate el vrea in comparatie cu mine sa-l gaseasca intr-o zi.
Prezentul ar durea doar daca fericirea mea s-ar duce...si n-am s-o las.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu