.

Uneori simtim nevoia cuprinzatoare de a ne indeparta de prezent si de a zbura macar un pic intr-o dimensiune a lucrurilor mai bune,mai linistite...
Nu mi-e dor de zilele cand priveam lumea prin ochii unui astfel de om,momentele in care-mi doream sa fiu cineva in viata cuiva si nu eram...printre care ma gaseam si fericita uneori,nici eu nu stiu cum si de ce.
Imi pare cateodata rau ca tot ce putea fi bine s-a incheiat mai rau decat imi imaginam,dar imi schimb parerea cand ma vad poate mai bucuroasa decat as fi avut oportunitatea sa fiu.
Am inceput usor,usor sa ma obisnuiesc cu ideea ca cel pe care-l iubesc nu-si doreste decat sa fiu eu bine...fara alte interese.Mi-a fost greu la inceput sa realizez ca daca ofer iubire,voi primi acelasi lucru in schimb.
Poate aveam nevoie de ceva stabilitate pe care am gasit-o in sfarsit si ma mira faptul ca la altii inca lipseste.
Ma bucur enorm ca mi-am facut ordine in viata,sentimente si alte alea...iar asta datorita unui singur om pe care si-ntr-o suta de vieti l-as aprecia si iubi in fiecare secunda.

Finaluri...

Un zambet...unul cum am si eu de-o vreme.

O fericire...pe care-o simt si prin care traiesc.

Un "Te Iubesc"...auzit si rostit in fiecare zi.

Astea sunt lucrurile cu care m-am obisnuit si care imi dau sens vietii acum mai mult ca niciodata.Inclusiv El...datorita caruia zambesc,sunt fericita si am motive sa spun "Te iubesc".

Acum fiecare din noi are ce-si doreste...Nu mai trebuie mereu sa ma tem de realitate,trebuie doar s-o traiesc...sau de o alta care ar putea sa-mi ia locul caci cred si sper ca asta nu se va mai intampla prea curand.Nu mai vreau sa lupt pentru o schimbare,ci doar sa nu-l pierd...

N-am crezut nici o secunda ca un sfarsit aparent linistit poate fi ceva atat de dramatic...pentru ca alt cuvant nu gasesc.E timpul sa se traga cortina,si actorii pricipali din aceasta piesa sa dispara chiar daca  au disparut acum mult,mult timp...

Poate nu m-am priceput la povesti,si unele au fost poate prea triste..ma bucur ca am avut unde sa-mi deschid sufletul de fiecare data...Unde sa scriu cat de bine sau rau mi-e,cat de fericita sau dezamagita ma simt..

De curand am trecut din nou printr-o despartire relativ usoara.Am lasat in urma amintirea unor 8 ani alaturi de cei mai minunati oameni impreuna cu,care am invatat mai multe lucruri decat pot scrie si nu numai...Aici  persoane au devenit mai mult decat simpli colegi,pe care nu-i voi uita niciodata desi vor deveni o istorie luuunga si complicata.Tot in acest loc l-am cunoscut si pe EL,cu ajutorul caruia am redevenit eu...

Si-o sa-mi lipseasca toate...

Indescriptibil.Incomparabil

Esti intotdeauna aproape de mine si  as muri neimpacata daca nu ti-as spune pentru a 1000..0 oara cat de mult te iubesc.
Dar stiu ca azi nu ma sting,si o sa am ocazia candva sa-ti arat ca esti cel mai special om pe care l-am cunoscut.Au mai fost multi pe care i-am considerat asa si mi-ar fi frica s-o spun daca n-as sti ca fiecare a urmarit cate ceva.
Inceputul a fost nesigur si-am ajuns atat de repede sa-mi dau seama ca ai fost si esti unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat si de care nu-mi doresc sa ma lipsesc.
Mi-am dat seama ca faci intradevar parte din sufletul meu,fapt de care eram oricum sigura..ca esti acela care ma imbratiseaza si-mi alina mereu tristetea c-o vorba buna,pe care-mi doresc sa-l fac intotdeauna fericit si de care n-am sa ma satur o mie de eternitati.

Pentru ca Tu...esti omul care nu poate fi descris nici intr-o infinitate de cuvinte...
                             
                    P.S:I LOVE YOU!

Cine esti tu...sau ce?

Tu esti un demon venit sa imi dea vietii gust amar,
Trimis de cineva necunoscut ce strange-n el atata ura
Tu esti fantoma neagra a unor zile de cosmar
Ce-ncetul cu incetul inima-ncoltita-mi fura.

Tu n-ai nevoie de un Iad caci nu ai loc
Te port povara caci ma urmaresti necontenit
Nu iti e teama nici de apa,nici de foc
Sa imi doresc sa fii un vis urat am obosit.

Tu nu te-ai multumit doar cu putin
Ai vrut si inca vrei sa cad,sa sufar
Si sa ma tarai devastata in al tau venin
Precum un fir uscat si vestejit de nufar.

Nici azi n-am invatat sa scap de tine
Tu nu esti om,esti o naluca umblatoare
Incep sa cred ca nu-i destul curaj in mine
Sa incetez sa vad cum sufletul imi moare.

Prima mea incercare de poezie care sper sa  nu fie chiar asa un dezastru:)).