Ura...

Ura se revarsa asupra unui cimitir de vise moarte,intr-o noapte intunecata de mai fiind de neoprit.Imi curge prin artere,ajungand chiar si la celule.
Neuronii fac sinapse multiple,semn ca in creierul meu niste lucruri se leaga.
Lupt contra fiintei mele,contra numeroaselor sentimente injectate in inima mea,avand efectul unui venin letal.Ma chinui sa ma stapanesc,neintelegand insa in totalitate fiecare actiune a corpului meu.
Uneori durerea isi atinge punctul maxim,si simt cum ma cutremur..asemeni unui nor impins de vant.
Alteori zambesc,multumita pe deplin de secunda de bucurie pe care o traiesc.
Marchez inca o zi din calendar tinand creionul in mana strans,si respirand adanc imi spun ca au mai trecut 24 de ore din viata unui copil de care suferinta a profitat...