Ura...

Ura se revarsa asupra unui cimitir de vise moarte,intr-o noapte intunecata de mai fiind de neoprit.Imi curge prin artere,ajungand chiar si la celule.
Neuronii fac sinapse multiple,semn ca in creierul meu niste lucruri se leaga.
Lupt contra fiintei mele,contra numeroaselor sentimente injectate in inima mea,avand efectul unui venin letal.Ma chinui sa ma stapanesc,neintelegand insa in totalitate fiecare actiune a corpului meu.
Uneori durerea isi atinge punctul maxim,si simt cum ma cutremur..asemeni unui nor impins de vant.
Alteori zambesc,multumita pe deplin de secunda de bucurie pe care o traiesc.
Marchez inca o zi din calendar tinand creionul in mana strans,si respirand adanc imi spun ca au mai trecut 24 de ore din viata unui copil de care suferinta a profitat...

Fără titlu...

Totul era atat de clar.
Limpede.Conturat.
Nimic nu ar fi putut fi definit mai bine decat durerea in acel moment.
Insa,era singurul lucru firesc printre alte simtiri nebunesti parca inventate.
Am dat drumul din mana unui manunchi de vise sterse in care nu credeam,ca si cum sfoara unui grup de baloane umplute cu heliu ar fi fost taiata.
Inconstienta,practic un nimic fara iluziile mele cu,care ma hraneam zi de zi,am incercat sa ma ridic si sa pasesc mai departe pe un drum necunoscut fie sigur,fie nesigur[aspect ce nu ma deranja in mod deosebit].
Mi-am format un caracter nou,rezultat al tuturor clipelor de suferinta.
Nu mai sunt fiinta aceea naiva,dar inca o visatoare cu limite.
Ducem un razboi cu noi,in incercarea de a schimba ceva.
Ne formam idoli din persoane a caror personalitati par perfecte,oameni care au simtit ce este durerea,acel sentiment esential in formarea unei vieti mai limpezi.
Urmarim uitarea,dar urmam parca orbi ceva de care ne ferim pentru ca suntem atrasi.
Am o doza de suferinta,o inima reconstruita,un trandafir alb...
Te`am avut pe tine,o multime de vise,o dragoste uluitoare...
O sa posed putina fericire si cine stie ce alte chestii...
Dar intotdeauna voi astepta ce e imposibil de capatat...