M-am pierdut pentru o clipa intr-un Univers paralel ucigand treptat fiecare farama de tristete reala ce mi-ar putea dauna in aceste momente "pline de fericire".
Am calatorit cu trenul gandului mai departe decat niciodata catre un o realitate falsa,de vis.Pentru ca tu m-ai facut sa reflectez asupra multor lucruri,nu-ti multumesc.Nu-ti multumesc pentru ca am devenit o pesimista si mai convinsa decat inainte,pentru ca am aflat ca iubirea nu a fost si nu va fi niciodata un sentiment atat de pur si inocent precum pare privit din afara,pentru ca m-ai facut sa-mi fie dor in clipele in care trebuia sa fiu fericita,pentru ca m-ai facut sa astept stiind ca timpul este atat de pretios intr-o viata atat de scurta si pentru ca fiecare moment frumos s-a limitat la secunde asa cum din pacate ar trebui sa si fie.
Mi-ai oferit oportunitatea.Da!Aceea pe care o asteptam de mai mult de o luna.Nu pare mult,in timp real nici nu e.Dar nu am invatat inca sa profit din plin si asta ma macina.Ma intreb daca voi putea sa prelungesc vreodata chinul,in speranta ca va deveni ceva mult mai bun decat este.Si daca nu,voi incheia aici.Va fi dureros ca orice sfarsit,dar din vina mea.
Avand in vedere ca viata merge inainte cum mi-au zis-o o multime de persoane,va trebui sa ma conformez.Greu,dar sigur.Timpul nu asteapta pe nimeni,iar eu nu sunt exceptia.Nu mint,mi-as dori asta.
Va trece,voi uita si voi zice cu zambetul pe buze cum spune mereu o buna prietena:
"Nu-mi pasa!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu