Perechea imperfectului

S-a incheiat.Spre surprinderea tuturor nu sufar din cauza ta,nici macar un gram din kilogramul de suferinta pe care o simt acum.
Sunt o nenorocoasa si probabil inca nu m-am obsinuit cu asta.As vrea sa fie cineva,aici.Mereu.Sa-l tin in brate de cate ori imi e greu,si nu doar atunci.
M-am indragostit de sufletul lui.Greu de crezut nu?
Ei bine,mda...nici eu nu vroiam sa cred asta.
Isi cumpara fericirea in grame,si poate daca n-ar face-o as putea rade cu el pe bune.
Nu-mi pasa!E asa cum n-ar trebui sa fie,dar niciodata prea imperfect.
Perfect pentru imperfectiunea ascunsa in mine.

Sfarsit de zi.

Un alt sfarsit de zi,grea dar plictisitoare.E a 4-a de cand nu mai stiu nimic de tine.Oare maine va fi la fel?Desi e cel mai posibil sa nu,poate doar revederea ta imi va creste moralul insa...nimic mai mult.Cred ca noaptea ce urmeaza va fi fara somn.Cica maine incepe scoala,nici nu pot sa spun "cat ma bucur".Dar poate o data cu ea,ne va fi mai bine cine stie.
In ochii tai ai inchis soarele.
Mi-as dori ca ochii mei sa fie gerul.
Verdele inspira viata,iar gerul o spulbera.
Nu pot fi asa.

Poate nu-mi va pasa...

M-am pierdut pentru o clipa intr-un Univers paralel ucigand treptat fiecare farama de tristete reala ce mi-ar putea dauna in aceste momente "pline de fericire".
Am calatorit cu trenul gandului mai departe decat niciodata catre un o realitate falsa,de vis.Pentru ca tu m-ai facut sa reflectez asupra multor lucruri,nu-ti multumesc.Nu-ti multumesc pentru ca am devenit o pesimista si mai convinsa decat inainte,pentru ca am aflat ca iubirea nu a fost si nu va fi niciodata un sentiment atat de pur si inocent precum pare privit din afara,pentru ca m-ai facut sa-mi fie dor in clipele in care trebuia sa fiu fericita,pentru ca m-ai facut sa astept stiind ca timpul este atat de pretios intr-o viata atat de scurta si pentru ca fiecare moment frumos s-a limitat la secunde asa cum din pacate ar trebui sa si fie.
Mi-ai oferit oportunitatea.Da!Aceea pe care o asteptam de mai mult de o luna.Nu pare mult,in timp real nici nu e.Dar nu am invatat inca sa profit din plin si asta ma macina.Ma intreb daca voi putea sa prelungesc vreodata chinul,in speranta ca va deveni ceva mult mai bun decat este.Si daca nu,voi incheia aici.Va fi dureros ca orice sfarsit,dar din vina mea.
Avand in vedere ca viata merge inainte cum mi-au zis-o o multime de persoane,va trebui sa ma conformez.Greu,dar sigur.Timpul nu asteapta pe nimeni,iar eu nu sunt exceptia.Nu mint,mi-as dori asta.
Va trece,voi uita si voi zice cu zambetul pe buze cum spune mereu o buna prietena:
"Nu-mi pasa!"